Tulburare Bipolara - Clinica Hope

Ce este tulburarea bipolară?

Tulburarea bipolară este o modificare biologică, cu simptome bine precizate, ce produce suferință atât celor în cauză, cât și apropiatilor. În esență, tulburarea bipolară este rezultatul unei modificări a mecanismelor ce reglează dispoziția.

Zona sistemului limbic din creier are rolul unui adevărat „barometru” al dispoziției, similar termostatului: păstrează stările în limite constante și activează structurile necesare menținerii echilibrului.  Dispoziția unei persoane tinde să fie reglată de sistemul limbic, în concordanță cu mediul în care trăiește. Oamenii suferă de tulburare bipolară atunci când „barometrul” lor (sistemul limbic) nu funcționează bine; starea lor de dispoziție devine instabilă, variabilă și independentă de mediul în care trăiesc.

Tulburarea bipolară este o afecțiune psihică în care persoana trece prin episoade de dispoziție foarte „joasă”- episoade depresive, și prin episoade de dispoziție crescută, „ridicată” – episoade maniacale/hipomaniacale. Între episoade, adică cea mai mare parte din viața sa, persoana se comportă și se simte normal. Cu tratamentul adecvat, poate fi impiedicată apariția de noi episoade și menținut un echilibru stabil între stări.

tulburarea bipolara

Cauze:

În prezent putem spune fără nicio îndoială că tulburarea bipolară are o bază biologică și este transmisă genetic. Teoriile care afirmau că tulburarea bipolară e cauzată de diverși factori psihologici sau sociali (traume din copilărie, relații familiale disfuncționale, trăsături de personalitate) nu mai sunt valide. Acum știm că toți acești factori pot declanșa tulburarea sau o pot înrăutăți, dar nu constituie niciodată cauza ei.

O serie de factori contribuie la tulburare bipolară, inclusiv factori genetici, biochimici și de mediu.

Factorii genetici

Tulburarea bipolară, în special de tip bipolar I (BPI), are o componentă genetică majoră, cu implicarea ANK3, CACNA1C, și genele CLOCK.

Factorii biochimici

Există câteva mecanisme fiziologice implicate în tulburarea bipolară, majoritatea lor situându-se la nivelul neurotransmițătorilor.

Factori neurofiziologici

A fost pusă în evidență o activare crescută în sistemul limbic ventral al creierului, care mediază experiența emoțiilor și generarea de răspunsuri emoționale.

Factori de mediu

În unele cazuri, expunerea la solicitări sau presiuni externe poate contribui la exacerbarea unor predispoziții genetice sau biochimice care stau la baza tulburării. De exemplu, sarcina este un stres deosebit pentru femeile cu o istorie de tulburare bipolară și crește posibilitatea de psihoză postpartum.

Tulburarea bipolară este cronică și recurentă.

Asta înseamnă că o ai toată viața, chiar dacă nu este la fel de gravă în toate etapele vieții tale, și de asemenea, că episodele tind să se repete.

Date epidemiologice

Aproape 4% din populație suferă de tulburare bipolară. Deși mulți oameni cred contrariul, adevărul este că tulburarea bipolară a existat pe tot parcursul istoriei, ceea ce înseamnă că este la fel de veche ca și omenirea. Prevalența acestei tulburări este similară în toate țările, ceea ce demonstrează că este o tulburare universală, fără nicio legătură cu contextul cultural sau social.

Vârsta de debut a tulburării bipolare variază foarte mult. Pentru ambele tipuri, BPI și BPII, intervalul de vârstă este de la copilărie la 50 de ani, cu o vârstă medie de aproximativ 21 de ani. Cele mai multe cazuri de tulburare bipolară încep atunci când indivizii sunt în vârstă de 15-19 ani. Cea de-a doua vârstă cea mai frecventă de debut este de 20-24 ani.

Unii pacienți diagnosticați cu depresie majoră recurentă pot avea, într-adevăr, tulburare bipolară și continuă să dezvolte primul episod maniacal la peste 50 de ani. Aceste persoane pot avea un istoric familial de tulburare bipolară.

Diferențele legate de sexul persoanei

BP I apare în mod egal la ambele sexe; Cu toate acestea, tulburarea bipolară cu ciclare rapidă (≥4 episoade/an) este mai frecventă la femei decât la bărbați. Incidența BP II este mai mare la femei decât la bărbați. Cele mai multe studii raportează procente aproape egale între sexe în prevalența TB I; Cu toate acestea, cele mai multe studii raportează, de asemenea, un risc crescut la femei pentru BP II / hipomanie, ciclism rapid, și episoade mixte.

Aproximativ 40-50 % din cei care au avut un episod maniacal vor avea un al doilea în următorii 2 ani. Rată de recădere (reapariție a unui nou episod) la 4 ani variază între 40 și 87%.

Din fericire, în ziua de azi avem tratamente foarte eficiente, ce țin în frâu tulburarea bipolară, astfel încât mulți oameni care în trecut ar fi fost nevoiți să-și petreacă o mare parte din viață instituționalizați sau la marginea societății, acum pot avea o viață normală (cu alte cuvinte, nu mai sunt sclavii tulburării lor). Mulți pacienți bipolari au o viață socială, familială și sentimentală firească și își păstrează slujbele la fel de bine ca restul populației. De fapt, lista oamenilor cu tulburare bipolară care au schimbat istoria este grăitoare: lideri politici precum Churchill, pictori ca Van Gogh, Gauguin sau Pollock, compozitori străluciți precum Schumann sau Ceaikovski, muzicieni de jazz precum Charles Mingus, scriitori de mare profunzime, precum Virginia Wolf, Hemingway, Baudelaire, Herman Hesse ori Edgar Allan Poe.

Trebuie să începem să gândim și să privim tulburarea bipolară ca orice altă boală cronică, precum astmul sau diabetul, nimic mai mult sau mai grav. Asta pentru că în cea mai mare parte, tulburarea poate fi ținută în frâu printr-o medicație adecvată și prin urmarea cu strictețe a recomandărilor comportamentale.

Factori declanșatori

Cauzele tulburării bipolare sunt genetice și biologice, însă acestea pot rămâne latente mult timp în absența unor condiții care să le declanșeze. Pe de altă parte, doar prezența factorilor declanșatori nu este suficientă pentru debutul unui episod, în absența vulnerabilității date de factorii genetici și biologici.

Printre factorii declanșatori se numără:

evenimentele de viață stresante fizic/fiziologic/psihologic, însoțite de pierdere (moartea cuiva drag, pierderea slujbei/casei/statutului economico-social, divorț, separare, picarea unui examen etc.) sau nu (nașterea unui copil, intrarea la facultate, promovarea la slujbă, achiziționarea unei case, schimbarea adresei, îndrăgostirea, începerea unei relații romantice, căsătoria etc.);

perturbarea ritmului somn – veghe (datorită schimbării fusului orar, lucratului în schimburi, lucratului de noapte, lucratului în salturi dezordonate, petrecerilor prelungite etc.);

stări fizice/fiziologice deosebite (în sarcină, naștere, consum de substanțe etc.);

factori psihologici (ostilitatea mediului familial – din copilărie și/sau prezent – manifestată prin critică, agresivitate ori atașament sufocant; propriile gânduri, emoții, percepții, rezultate în urma dezvoltării într-un mediu negativ etc.);

factori psihosociali (izolarea, lipsa suportului social, perturbarea sau absența unei vieți sociale ordonate etc.).

Importanța factorilor de stabilizare

Întrucât instabilitatea este disfuncția principală în tulburarea bipolară, factorii de stabilizare devin, practic, un veritabil antidot, care duce la diminuarea recăderilor și la o mai bună calitate a vieții.

Primul factor de stabilizare este medicația, care are efect reglator asupra cauzelor de fond ale tulburării. Dar cum factorii declanșatori apar la tot pasul în viață, pe lângă medicație sunt necesare și măsuri de natură psihologică și socială, prin asigurarea prezenței factorilor de stabilizare care să ajute corpul în încercarea sa de a menține ritmuri organizate ale somnului, apetitului, energiei și tonusului.

Factorii de stabilizare psihosociali și psihologici sunt:

  • ordonarea ritmurilor zilnice (somn – veghe; activitate – inactivitate; masă; funcții fiziologice);
  • împăcarea cu sine (parcurgerea perioadei de doliu psihologic după pierderile semnificative; conștientizarea și ameliorarea gândurilor negative).
  • refacerea și menținerea relațiilor interpersonale (suport social, prieteni, parteneri de cuplu etc.).
  • exersarea abilităților de rezolvare de probleme (găsirea soluțiilor individuale);
  • managementul stresului (tehnici de relaxare etc.).

Simptomele depresiei în tulburarea bipolară

Caracteristica esențială a episodului depresiv este aceea că implică o perioadă de cel puțin două săptămâni în care cinci (sau mai multe) din următoarele simptome au fost prezente cea mai mare parte din zi, în majoritatea zilelor şi reprezintă o schimbare faţă de nivelul anterior de funcţionare. Cel puţin unul dintre simptome este fie (1) dispoziţie depresivă sau (2) pierderea interesului sau a plăcerii.

  • Dispoziţie depresivă în cea mai mare parte a zilei, aproape în fiecare zi. Aceasta este indicată fie de relatarea subiectivă (Ex: „mă simt trist sau gol în interior”) sau de observaţiile făcute de alţii (de exemplu: „pare înlăcrimat”). Notă: la copii şi adolescenţi dispoziţia poate fi iritabilă.
  • Interes sau plăcere marcat diminuate faţă de toate sau aproape toate activităţile pe aproape toată durata zilei, aproape în fiecare zi (după cum indică pacientul sau după observaţiile altora).
  • Pierdere semnificativă în greutate în absenţa unui regim de slăbire sau creştere în greutate (Ex: o schimbare de peste 5% din greutatea corporală într-o lună), scăderea sau creşterea apetitului alimentar înregistrată aproape în fiecare zi. Notă: la copii, de luat în consideraţie absenţa câştigului în greutate expectat.
  • Insomnie sau hipersomnie aproape în fiecare zi.
  • Agitaţie sau retard psihomotor aproape în fiecare zi (observabile și de către alţii, nu doar senzaţia subiectivă de nelinişte sau lentoare).
  • Oboseală sau lipsă de energie aproape în fiecare zi.
  • Sentimente de devalorizare sau vinovăţie inadecvată (care poate fi delirantă) aproape în fiecare zi (nu doar auto-reproşuri sau vinovăţie în legătură cu starea de boală).
  • Capacitate de gândire sau concentrare diminuate sau indecizie, aproape în fiecare zi (fie prin relatări subiective sau relatări făcute de alţii).
  • Idei recurente de moarte (nu doar frica de a muri), ideaţie suicidară recurentă fără un plan specific sau o tentativă de suicid, sau un plan specific de a comite suicid.

Simptomele maniei și hipomaniei

Tulburarea bipolară este o alternanță a episoadelor depresive, cu fazele asimptomatice și cu episoadele de euforie. Cele din urmă se numesc „manie” sau „hipomanie”, în funcție de intensitatea lor.

Mania este o stare de dispoziție ridicată sau de iritabilitate persistentă și nefirească. Este caracterizată de următoarele simptome: stimă de sine crescută, nevoie de somn scăzută, logoree, gândire rapidă, persoana este ușor de distras, agitație psihomotorie, subestimarea riscului și implicarea în activități plăcute, ce pot avea consecințe potențial grave. Nu este nevoie ca toate aceste simptome să fie prezente, în sensul că așa cum poate exista depresie fără tristețe, poate exista și manie în care iritabilitatea și furia să pună complet în umbră fericirea.

Cu toate acestea, trebuie să recunoaștem că unul din cele mai frecvente simptome clasice ale episoadelor maniacale este stima de sine sporită, care poate însemna de la lipsa auto-criticii, până la ideea de grandoare evidentă, ce atinge proporții delirante.

Vorbirea este, în mod tipic, logoreică, rapidă și greu de întrerupt, iar persoana vorbește de obicei tare. Lucrurile spuse sunt, de obicei, mai multe glume, replici și remarci relativ amuzante. Dacă dispoziția este predominant iritabilă, discursul va fi plin de plângeri, reclamații, comentarii ostile.

Ideile delirante de grandoare sunt un lucru comun (cum ar fi, de pildă, convingerea existenței unei relații personale speciale cu Dumnezeu sau cu o figură politică, religioasă, etc).

În timpul fazelor maniacale tind să apară simptome psihotice. Acestea sunt de două tipuri: halucinații (percepții fără un obiect care să le justifice, adică vederea unor lucruri sau oameni, auzirea de voci etc.) și deliruri (mai mult sau mai puțin absurde, ori convingeri nefondate ce sfidează orice rațiune, cum ar fi convingerea că ești fluent într-o limbă pe care n-ai studiat-o niciodată, convingerea că ești urmărit de KGB, etc).

Întotdeauna tinde să existe o nevoie scăzută de somn: persoana afectată se trezește, de regulă, cu câteva ore mai devreme decât de obicei, simțindu-se plină de energie. Când tulburarea de somn este gravă, persoana poate sta câteva zile la rând fără să doarmă și fără să se simtă obosită.

Iritabilitatea sau incapacitatea de a accepta opinii și afirmații contrare celor proprii nu sunt deloc neobișnuite, iar acest lucru poate conduce la abuzuri verbale sau fizice împotriva obiectelor (spărgând lucruri) sau a oamenilor.

Un alt simptom clasic este viteza de gândire sporită, pe care unii pacienți au definit-o ca „privitul la două sau trei canale TV deodată”. Gândurile tind să apară mai rapid decât pot fi puse în cuvinte sau chiar înțelese, iar gândirea poate fi complet dezorganizată.

Adesea, simptome precum expansivitatea, optimismul fără motiv, grandoarea și slaba judecată pot conduce la implicarea neglijentă în activități plăcute, cum ar fi:

  • activități sexuale excesive sau întâmplătoare
  • consum de alcool/droguri
  • condus cu viteză
  • cumpărăturile fără limite
  • investiții economice nerealiste (precum acumularea multor lucruri deloc necesare: antichități scumpe, 20 de perechi de pantofi etc.).

TEST TULBURARE BIPOLARA

AFLA ACUM CARE SUNT SANSELE SA AI TULBURARE BIPOLARA, 

Dureaza doar 3 minute si vei stii clar ce ai de facut!

Rolul medicației și al psihoterapiei

Obiectivele esențiale ale tratamentului tulburării bipolare sunt reducerea numărului și severității episoadelor de orice polaritate, prelungirea perioadelor eutimice și întărirea stabilității lor și îmbunătățirea calității vieții.

Pentru atingerea acestor obiective contribuie deopotrivă farmacoterapia, ca tratament de bază continuu, prin acțiunea sa directă și relativ imediată asupra creierului, dar și intervențiile psihosociale (psihoeducația și psihoterapia). Acestea întăresc efectele medicației și ajută la formarea de abilități ce permit persoanei să aibă o viață cât mai satisfăcătoare.

Rolul farmacoterapiei

Medicația are un rol fundamental în tratarea tulburării bipolare, întrucât acționează direct asupra stabilizării cerebrale. Tipul medicației depinde de aria de tratament pe care trebuie să o acopere:

  • tratamentul maniei acute (stabilizatori de dispoziție, benzodiazepine pentru somn, antipsihotice pentru stabilizarea dispoziției și remisia elementelor psihotice)
  • tratamentul maniei acute (stabilizatori de dispoziție, benzodiazepine pentru somn, antipsihotice pentru stabilizarea dispoziției și remisia elementelor psihotice);

Rolul tratamentului psihologic

Tratamentul medicamentos reprezintă baza intervențiilor în tulburarea bipolară. O schimbare importantă a apărut însă în ultimii 10 ani, atunci când vine vorba de recomandările de tratament din ghidurile internaționale. Intervențiile psihologice au devenit o parte indispensabilă în tratamentul de succes din tulburarea bipolară, ca forme specifice și validate științific de tratament suplimentar, pe lângă cel medicamentos. Un număr mare de studii efectuate în ultimii 10 ani au arătat că aduc beneficii concrete în toate etapele de tratament ale tulburării bipolare.

PSIHOEDUCAȚIA

  • Este cea mai recomandată metodă de intervenție psihosocială, aplicabilă atât individual, dar și în sesiuni de grup de 9, 12, 21 săptămâni, cu/fără membrii familiei.
  • Pacienții află informații legate de tulburarea bipolară, cauze, tratament, prevenirea apariției de noi episoade pe baza depistării semnelor precoce, regularitatea stilului de viață.
  • Cea mai studiată (din 2003) este metoda dezvoltată de profesorii de psihiatrie Dr Colom și Dr Vieta, de la Universitatea de Medicină din Barcelona, Spania și care au dezvoltat și un manual standardizat de aplicare, publicat în 2006.

Numeroase studii și meta-analize în multiple țări au dovedit eficiența metodei în mod repetat. Cateva dintre cele mai importante rezultate:

  • Scade numarul de recurențe (23 %, Colom, 2009)
  • Crește perioada pînă la următoarea recădere (Colom, 2009)
  • Scade numărul de spitalizări (Candini, 2013)
  • Scade numărul de zile de spitalizare (Candini, 2013, Colom, 2013)
  • Scade numărul de zile petrecute în episod acut cu 27 % (Colom, 2009)
  • Crește aderența la tratament (Rahmani, 2016)
  • Reduce stigmatizarea resimțită (Cuhadar, 2014)
  • Normalizează  activitatea cerebrală (crește activitatea gir frontal inferior, scade activitatea hipocamp drept) (Favre, 2013)
  • Crește nivelul de funcționare (Kurdal, 2014)

Terapia interpersonală și a bioritmurilor sociale (IPSRT)

Este singura formă de psihoterapie dezvoltată specific pentru tratamentul tulburării bipolare de către Dr. Ellen Frank, profesor la Universitatea de medicină din Pittsburgh, SUA. Ea este derivată din terapia interpersonală (Klerman, Weissman) și este bazată pe efectele negative ale dereglărilor ritmului circadian și ale relațiilor interpersonale asupra dispoziției (zeitgeber social). Este o terapie de durată medie (3-6 luni), individuală, cu accent pe automonitorizarea dispoziției și regularizarea stilului de viață, precum și pe rezolvarea problemelor relaționale interpersonale. Istoricul de boală se corelează cu aspecte personale pentru a găsi factorii declanșatori ai episoadelor, specifici fiecărui pacient. Se completează un jurnal de dispoziție (tabel) săptămânal care urmărește variația dispoziției, orarul de somn, de relaționare socială, activitatea fizică și evenimentele sociale. Pe baza acestuia, se stabilesc corelații între aspectele interpersonale (dispute/tranziții de rol, doliu/pierdere, conflicte, izolare), aspecte de bioritm (modificări de orar de somn, supra/substimulare) și modificările de dispoziție săptămânale. Alături de rolul declanșator al acestor evenimente și variații de bioritm în apariția de episoade din trecut, este analizat și un plan de evitare a unui nou episod, elaborat pentru fiecare situație în parte. Se abordează în terapie strategii de regularizare a stilului de viață, modificare a aspectelor corelate mai sus, reglarea relațiilor interpersonale și cel mai important, se abordează intens acceptarea tulburării și „doliul după Sinele sănătos”.

Deși recomandările internaționale pun accentul pe medicație cronică și pe intervenții psihologice, în România tratamentul acestei tulburări frecvente este aproape exclusiv medicamentos. Evaluări recente ale eficienței comparative a acestor abordări psihologice (Miklowitz DJ, 2014) au stabilt că cele mai de succes sunt programele de îngrijire sistematică și coordonată, psihoeducația (Colom, Vieta), terapia interpersonală și a bioritmurilor sociale  (Ellen Frank 2005), terapia cognitiv-comportamentală și terapia de familie. Meta-analizele recente (Colom, Vieta, 2007) arată o reducere cu peste 40% a ratei de recădere pentru pacienții cu tulburare bipolară care adaugă la tratamentul medicamentos intervenții de psihoeducație și training de depistare și management precoce al episoadelor depresive și maniacale/hipomaniacale.

Program pentru tulburarea bipolară 

-Principalele etape – 

Etapa I – PSIHIATRIE

Tratamentul medicamentos al tulburării bipolare este unul cronic. Sunt necesare ajustarea și urmărirea permanentă a acestuia. Relația pacient-medic psihiatru este una foarte importantă, de aceea medicii noștrii îți stau la dispoziție pentru întrebări, nelămuriri și suntem deschiși propunerilor tale.

Etapa II – PSIHOTERAPIE INDIVIDUALĂ

Psihoterapeuții noștri îți stau la dispoziție pentru terapie individuală (ședințe săptămânale) sau de familie. În clinica noastră, terapeuții îmbină psihoterapia cu elemente din terapia interpersonală și a bioritmurilor sociale, creată special pentru managementul psihologic al tulburării bipolare.

Etapa III – PSIHOEDUCAȚIE

”NAVIGÂND ÎNTRE POLI”

– Serviciu unic în Romania

Programul nostru de 12 saptamani îmbină psihoeducația după modelul dezvoltat de Colom și Vieta, cu terapia interpersonală și a bioritmurilor sociale, a lui Ellen Frank, într-o intervenție psihologică unică în România, menită să readucă echilibrul.

8 MOTIVE SĂ ALEGI PROGRAMUL ”NAVIGÂND ÎNTRE POLI”

1. Este cel mai eficient curs

Eficiența acestui curs este dovedită repetat de studii internaționale (Colom,Vieta;2003,2005, 2010, 2015)

2. Aplică ultimele standarde internaționale

Este singurul program din România care aplică ultimele recomandări ale ghidurilor internaționale (2016) legate de tratamentul tulburării bipolare

3. Afli exact care este situația

Posibilitatea de a afla ce este tulburarea bipolară și ce simptome au episoadele

4. Înveți cum să previi

Afli care sunt factorii prevestitori și declanșatori ai episoadelor de boală și cum să le previi, evitând dezechilibrele și menținând calitatea vieții

5. Familia alături de tine

Ca pacient, tu și cei din familie aflați cum să trăiți cu această condiție cronică, fără stigmă sau vinovăție

6. Tratament adecvat

Înțelegi clar rolul și mecanismul de acțiune al pastilelor și poți colabora mai bine cu psihiatrul tău pentru a ajunge la cea mai potrivită schemă de tratament pentru tine.

7. Obții un nou stil de viață

Afli despre rolul unui stil de viață echilibrat și construiești acest „bioritm social” propriu (somn, activitate fizică, activitate profesională, întâlniri cu alte persoane și relații interpersonale) care să mențină stabilitatea emoțională.

8. Reduci considerabil episoadele de boală

CEL MAI IMPORTANT – O reducere cu peste 40% a ratei de reapariție a unor noi episoade de boală, pentru cei care asociază cursul cu tratamentul medicamentos.

CLINICA HOPE se dezvoltă continuu din 2009, pornind de la o idee clară: să ofere pacienților din România numai tratamente psihice cu eficiență dovedită științific, urmărind recomandările de tratament internaționale. Având o echipă completă de psihiatri și psihologi, ne urmărim cu perseverență obiectivele și inovăm continuu, lansând în ultimii ani nu mai puțin de 4 tipuri programe unice de tratament, recomandate de ghidurile internaționale, dar care lipseau în România.

Eforturile de a construi programe complete de tratament au adus clinicii în 2018 o neașteptată apreciere internațională, Clinica Hope devenind singura clinică din România care a primit, în Mai 2018, prestigiosul premiu Rose of Paracelsus, decernat de Asociația Medicală Europeană pentru „Bune practici medicale”- Best Medical Practice.

Prin programele noastre, ne dorim să oferim toate șansele de recuperare și beneficiile pentru sănătate pentru toți pacienții noștri și să le oferim înapoi Speranța și Echilibrul!

Programeaza-te
Call Now Button