10 trasaturi pe care le poti dezvolta daca nu ai primit suficienta afectiune in copilarie – aflam impreuna care sunt acestea. Dezvoltarea fara prea multa afectiune poate lasa un impact profund asupra oamenilor. Care sunt consecintele, ce spun specialistii?
Adesea, acest lucru modeleaza personalitatile si poate crea anumite trasaturi care persista pana la varsta adulta. Psihologia a explorat in profunzime acest subiect si a a evidentiat tiparele comune care apar la persoanele carora le-a lipsit afectiunea in anii lor formativi.
Cei care au crescut cu putina afectiune deseori construiesc ziduri in jurul lor. Ei dezvolta un sentiment de autosuficienta emotionala, o abilitate de a naviga prin viata bazandu-se in principal pe propria lor forta emotionala. Experientele din copilarie le lasa adesea sentimentul ca nu se pot baza pe altii pentru sprijin emotional, ceea ce ii face sa se bazeze puternic pe ei insisi.
Increderea este un lucru complicat pentru cei care au crescut cu foarte putina afectiune. Aceasta ezitare de a avea incredere nu este neobisnuita in randul celor care au fost lipsiti de afectiune in timpul anilor de formare. Este un mecanism de protectie.
Oamenii care au crescut cu foarte putina afectiune nutresc adesea o dorinta profunda pentru aceasta in viata lor de adulti. Este ca un gol ascuns. Aceasta dorinta se manifesta adesea sub diferite forme – unii ar putea cauta validarea in mod constant, altii s-ar putea stradui sa exceleze in tot ceea ce fac, sperand sa castige aprobarea si afectiunea dupa care tanjesc atat de mult.
Acest sentiment puternic de independenta poate fi incurajator, dar poate face, de asemenea, dificila acceptarea ajutorului din partea altora. Este ca si cum acceptarea ajutorului sau a sprijinului ar fi un semn de slabiciune, o tradare a increderii in sine care este cultivata de-a lungul anilor. A fi independent nu inseamna ca trebuie sa faci totul de unul singur. Acceptarea acestui fapt poate deschide usile catre relatii mai profunde si care aduc implinire in viata noastra.
Cei care au crescut cu putina afectiune dezvolta adesea un simt sporit al empatiei. Pare contraintuitiv, dar este o trasatura care a fost observata la multi oameni. Acestia tind sa fie mai sensibili la nevoile emotionale ale altora. Ei pot sesiza indicii subtile, pot simti durerea celorlalti si pot oferi compasiune pentru ca stiu cum este sa te simti neglijat emotional.
Nu este un secret ca cei care au crescut cu putina afectiune poarta adesea o teama sporita de respingere in viata de adult. Absenta afectiunii in primii ani de viata ii poate determina sa creada in subconstient ca nu sunt demni de iubire sau de acceptare.
Persoanele care au crescut cu o lipsa de afectiune se lupta adesea cu intimitatea in relatiile lor de adulti. Nu este vorba ca nu vor sa fie aproape de altii, dar vulnerabilitatea pe care o necesita intimitatea poate parea descurajanta si nefamiliara. Aceasta lupta poate duce la tipare de indepartare a oamenilor, chiar si atunci cand, in adancul sufletului lor, tanjesc dupa acea apropiere. Ceea ce trebuie sa retinem este faptul ca, desi este o calatorie dificila, recunoasterea acestei dificultati in ceea ce priveste intimitatea este primul pas spre construirea unor conexiuni mai puternice si mai satisfacatoare in viitor.
Unele persoane care au crescut cu putina afectiune au tendinta de a supracompensa in relatiile lor mai tarziu in viata. Deseori dau mai mult decat primesc, condusi de o dorinta subconstienta de a se simti apreciati.
Persoanele care au crescut cu foarte putina afectiune dezvolta adesea un nivel exceptional de rezilienta. In ciuda provocarilor emotionale cu care se confrunta, ei invata sa se adapteze si sa prospere, transformandu-si adversitatile in puncte forte.
Perfectionismul este o trasatura comuna in randul celor care au crescut cu putina afectiune. Multi dintre noi se straduiesc sa atinga perfectiunea in incercarea de a castiga aprobarea si afectiunea pe care le doreau in copilarie.
PsychCentral ne indruma sa urmam cateva sfaturi pentru a putea gestiona situatia:
1. Invatarea elementelor declansatoare
2. Angajarea in lucrul cu copilul interior
3. Practicarea grijii de sine si a iubirii de sine
4. Exersarea stabilirii de limite
5. Practicarea journaling-ului.
In concluzie, experientele noastre de copilarie, in special nivelul de afectiune pe care l-am primit sau nu, pot avea un impact semnificativ asupra modului in care ne dezvoltam si interactionam cu ceilalti in viata de adult. Totusi, este important sa subliniem ca aceste trasaturi nu definesc in intregime persoana si ca fiecare individ are capacitatea de a se schimba si de a dezvolta relatii emotionale sanatoase in ciuda experientelor din trecutul lor.
Medic Primar Psihiatru
Psihoterapeut cu peste 15 ani de experienta (peste 10.000 de ore de lucru cu clientii), cu formare in Analiza Tranzactionala
Experienta si interes profesional in psihoterapia persoanelor care sufera de tulburare bipolara si tulburare de personalitate borderline
Fondator al Retelei de Clinici Private Hope
Presedinte al Asociatiei de Terapie Dialectic-Comportamentala
Trainer DBT