Intampini probleme in relatia copil-parinte? Discuta cu un specialist si rezolva aceste probleme
Locul bebelusului in noua familie induce tot atâtea relații câte persoane existau deja în cămin. Dinamica relațională preexistentă se schimbă și ea. Fie că este vorba de legătura dintre părinți sau cea dintre mamă și primul născut, sau tată și primul născut. Este important ca bebelușului să i se creeze un spațiu în noua familie. Apariția acestuia trebuie să nu devină incomodă pentru unii membri, în special ceilalți copii, care se pot simți amenințați. În cele ce urmează, vom vedea care este locul bebelușului în noua familie și cum îi putem crea spațiul necesar pentru o integrare ușoară.
Mulți dintre noi avem frați sau surori. Este posibil să ne amintim cu drag de nașterea acestora sau dimpotrivă. Putem să purtăm amintirea unei perioade dificile și dureroase din viața noastră. Indiferent de experiența noastră personală cu nașterea unui frate, experții în sănătate consideră un astfel de eveniment o criză de dezvoltare pentru cei mai mulți copii.
Așadar, nașterea unui bebeluș este un moment marcant pentru ceilalți copii, și trebuie tratat ca atare.
Ne putem simți vinovați, ca părinți, că nu putem să mai dedicăm toată dragostea și atenția primului născut
Chiar dacă al doilea copil este dorit și mult așteptat, loialitatea părinților este creată cu primul născut. Astfel, sarcina și primele luni de viață ale bebelușului pot fi o perioadă în care părinții sunt măcinați de vinovăție și de senzația că și-au trădat copilul mai mare. Asta pentru că nu îi mai pot acorda la fel de mult timp și atenție.
Așa cum am menționat, nașterea unui frate sau a unei surori este una dintre cele mai dificile experiențe din copilărie. Astfel, copilul mai mare poate adesea să regreseze la aflarea veștii sau după nașterea celui mic. Poate să aibă accidente nocturne sau să revină la vechi obiceiuri, precum suptul degetului. Asemenea reacții sunt normale, fiind un mecanism inconștient prin care copilul cere atenție și iubire. Reacția ta e foarte importantă. Fii înțelegătoare, nu-l certa și nu-i face reproșuri. Oferă-i ceea ce-și dorește: atenție și iubire. Oferă-i încurajări și complimente când se comportă conform vârstei.
Dacă regresia e o strategie pasivă de a atrage atenția, rebeliunea e una activă și percepută de mulți părinți ca supărătoare. Din nou, e o reacție firească a copilului de a-ți câștiga atenția. Este nevoie de a gestiona o situație neplăcută, necunoscută și asupra căruia simte că nu are control. Indiferent dacă rebeliunea se manifestă prin încălcarea regulilor acasă, la locul de joacă sau la creșă/grădiniță, e important să reziști tentației de a certa copilul sau de a-l pedepsi. Încearcă, în schimb, să aveți discuții despre sarcină și temerile sale; să-i calmezi anxietatea și să-l lauzi atunci când are un comportament adecvat.
Am văzut multiplele lucruri care pot merge prost atunci când introducem un nou membru în familie. Ce putem face pentru a diminua impactul negativ al acestei schimbări majore?
Mulți părinți acționează din vinovăția menționată mai sus, pe care o simt față de copiii mai mari. Incep să îi răsfețe excesiv. Le cumpără multe cadouri, le dau mai multă libertate, îi cocoloșesc mai mult. Această schimbare de comportament poate avea însă exact efectul opus. Părinții subestimează adeseori capacitatea copiilor de a înțelege lumea adulților. Aceștia pot insa detecta un comportament ciudat când îl întâlnesc. Dacă partenerul începe brusc să ne facă multe cadouri dintr-o dată, ne gândim că ne înșală sau a făcut ceva foarte rău pentru care se simte vinovat. La fel și copiii vor simți că ceva e în neregulă și vor presupune automat că nașterea copilului e un eveniment profund negativ pentru ei, dacă părinții încearcă atât de mult să-l contrabalanseze.
Așadar, experții recomandă părinților să își ascundă temerile și vinovăția și să se comporte cât mai normal cu putință. Cu atât mai mult cu cât nașterea unui copil aduce o mulțime de schimbări în viața fraților săi, este important ca aceștia să aibă stabilitate, prin rutine, reguli și cadouri la ocazii speciale; nu menite să facă părinții să se simtă mai bine.
Cu toții am fost copii și unii poate încă ne amintim momentul în care părinții ne cheamă extrem de sobri și serioși în sufragerie pentru a purta o discuție importantă. Stomacul începe să ne doară, pulsul ne crește și ne e groază că părinții au aflat că am pătat covorul sau am spart încă o vază. O astfel de atitudine serioasă, în care convocăm o ședință de familie și vorbim pe un ton sobru, nu face decât să genereze anxietate. Creeaza senzația încă de la început că sarcina nu e o veste bună.
Felul în care comunicăm această veste este crucial. Este prima impresie pe care copilul și-o va face legat de viitoarea surioară. O alternativă mult mai bună e să dăm vestea într-o manieră degajată, fără tam-tam, și să zâmbim, râdem și să ne bucurăm. Copiii învață prin imitație și-și iau semnalele sociale de la adulți. Dacă părinții sunt fericiți și degajați, copiii vor primi mesajul că sarcina e un motiv de bucurie. Se vor comporta, cel mai des, într-o manieră similară.
Programarea comunicării acestei vești majore este și ea esențială. Este important să iei în considerare vârsta copilului. In funcție de aceasta, el are sau nu noțiunea timpului, sau informații despre procesul reproductiv. Astfel, cu cât este mai mic primul copil, cu atât e bine să aștepți mai mult. Pentru copiii de până la 2 ani, poți aștepta chiar până în săptămâna 30 de sarcină. Ai grijă însă ca persoanele din jur să nu aducă asta în discuție înainte să o faci tu. Va face copilul să se simtă trădat.
Odată ce naști, probabil vei simți că trebuie să te împarți în două direcții diferite:
Sună ca alegerea Sofiei, o mamă care trebuie să aleagă între cei doi copii. Este o alegere imposibilă, care te ve frustra, obosi și înfuria. Din fericire însă, nu este nevoie să o faci. Cei doi copii nu trebuie separați, chiar dacă vârstele și implicit, nevoile lor sunt diferite. Poți alăpta în camera de joacă a copilului mai mare, puteți mânca împreună; și poți chiar implica primul născut într-un mod distractiv în alte activități, precum băița de seară.
Nașterea unui nou copil reprezintă o schimbare de status impotantă pentru cel preexistent. Dacă înainte acesta era singur la părinți, acum nu numai că are un frate, dar el însuși este fratele mai mare. Acest nou rol implică un nivel de responsabilitate pe care cei mai mulți copii îl întâmpină cu drag. Majoritatea copiilor vor să se simtă maturi și să câștige încrederea adulților. Astfel, dacă îi oferi câteva sarcini legate de creșterea nou-născutului copilului mai mare, acesta se va simți împuternicit, responsabilizat și ca un aliat în creșterea frățiorului.
Toate acestea sunt sentimente pozitive, care contribuie la o bună dezvoltare și relație între frați.
Aceste sarcini nu trebuie însă să copleșească copilul. Amintește-ți că ele nu sunt pentru ca tu să ai mai puține de făcut. Sunt pentru a ajuta fratele mai mare să accepte nou-născutul și să se simtă bine cu schimbarea prin care trece. Așa că ai grijă ca ele să nu fie prea numeroase sau greu de făcut. Poți de exemplu, să-i ceri frățiorului să pună hainele murdare ale bebelușului în mașina de spălat sau să te ajute să-i alegi noi haine.
Aducerea pe lume a unui nou membru al familiei este un eveniment stresant și greu de navigat pentru toată familia. In special pentru copiii preexistenți, mai ales dacă aceștia erau singuri la părinți. Există însă numeroși pași pe care îi putem face pentru a pregăti copiii referitor la locul bebelusului in noua familie. Putem avea o tranziție mai lină spre o familie extinsă. Dacă gestionăm cu succes perioada prenatală și cea imediat după nașterea copilului, atunci acesta se va integra în mod natural în familie și-și va găsi locul fără probleme.
Intampini probleme in relatia copil-parinte? Discuta cu un specialist si rezolva aceste probleme
Intampini probleme in relatia copil-parinte? Discuta cu un specialist si rezolva aceste probleme
CITESTE MAI DEPARTE:
Medic Primar Psihiatru
Psihoterapeut cu peste 15 ani de experienta (peste 10.000 de ore de lucru cu clientii), cu formare in Analiza Tranzactionala
Experienta si interes profesional in psihoterapia persoanelor care sufera de tulburare bipolara si tulburare de personalitate borderline
Fondator al Retelei de Clinici Private Hope
Presedinte al Asociatiei de Terapie Dialectic-Comportamentala
Trainer DBT