Tulburarea de invățare nonverbală

Tulburarea de invatare nonverbala

Tulburarea de învățare nonverbală este o tulburare de învățare aparte, puțin cunoscută și deocamdată nemenționată în DSM (manualul american de diagnostic al tulburărilor mintale), dar deseori confundată (sau parțial suprapusă) cu tulburarea Asperger sau ADHD.

Este o tulburare în care comunicarea verbală nu este afectată, copiii nu au probleme în a decodifica limbajul, fie el oral sau scris, e un invers, oarecum, al dislexiei. În schimb, deficitele apar în tot ceea ce înseamnă alte tipuri de învățare nonverbală. Implică cu precădere emisfera dreaptă, cum ar fi interacțiunea socială, orientarea vizuo-spațială, coordonarea motorie, organizarea ideilor, etc. De aceea se mai numesc și tulburări de învățare ale emisferei drepte.

Toate aceste deficite aparținând tulburării de învățare nonverbală pot fi grupate în 6 mari categorii:

Tulburarea de invățare nonverbală –  Orientarea și conștientizarea vizuală și spațială;

De exemplu, nu sunt capabili să copieze un cub, pentru că nu percep corect formele. Nu apreciază relațiile spațiale între diverse repere. Acești copii evaluează cu dificultate orice informație vizuo-spațială. Nu-și pot aprecia corect nici propria poziție în spațiu, ceea ce contribuie suplimentar la coordonarea motorie deficitară, caracteristică acestei tulburări și implicit la aspectul de neîndemânare, stângăcie.

Tulburarea de invățare nonverbală – Înțelegerea esențialului

Acești copii de obicei nu pot identifica ideea principală dintr-un mesaj, detaliile care o însoțesc și îi dau sens, și relațiile dintre acestea. Din acest motiv, le vine mai greu să înțeleagă ceea ce citesc sau să spună o poveste. Când își iau notițe, nu pot discerne ce e esențial și ce nu este, și preferă uneori să nu mai scrie, apărând uneori celor din jur ca fiind neatenți. E afectat limbajul pragmatic și în același timp pot fi afectate și intonația, ritmul și prozodia discursului.

Tulburarea de invățare nonverbală – Comunicarea socială

Acești copii pot avea probleme în descifrarea facială a emoțiilor (mimică) și a limbajului corporal. Adesea nu pot să aibă un comportament adecvat situației. Acesta ar fi și unul din motivele pentru care, frecvent, acești copii se concentrează excesiv pe tehnologie, unde nu au nevoie să descifreze astfel de mesaje sociale. Ei sunt percepuți ca bizari de către ceilalți copii, le lipsesc abilitățile sociale de bază. Pot sta prea aproape de cineva, nu privesc interlocutorul în ochi, sunt indiferenți la reacțiile altora, nu dau atenție detaliior. Se înțeleg mai bine cu adulții decât cu copiii, de obicei

Conceptele matematice

Mulți copii cu această tulburare se descurcă la matematică elementară, deoarece se bazează mai mult pe memorarea datelor. Odată cu creșterea complexității problemelor, când rezolvarea lor se bazează pe recunoașterea unor concepte și pattern-uri, ei întâmpină mari dificultăți.

Funcțiile executive

Abilitățile pe care le folosim pentru organizarea, planificarea și rezolvarea problemelor. Majoritatea copiilor cu această tulburare (ca și în ADHD), au probleme cu organizarea și planificarea, cum ar fi să conceapă pașii necesari pentru realizarea unei acțiuni (proiect), sau să segmenteze o sarcină mai mare în sarcini mai mici.

Abilitățile motorii fine și grosiere

Sunt și ele afectate, copiii întâmpinând dificultăți în acțiuni aparent banale, cum ar fi legarea șireturilor, mersul pe bicicletă, etc.

În funcție de cum se combină aceste deficite, există mai multe grade de severitate ale afecțiunii, de la cei care sunt:

• înalt funcționali, dar neîndemânatici,
• stângaci,
• distrați (genul „savantului”), până la cei care sunt afectați în majoritatea ariilor de funcționare.

Mulți copii cu această afecțiune se descurcă bine în școala elementară. Acest ljucru se datoreaza memoriei foarte bune și învățatului oarecum mecanic. Încep să aibă probleme în ciclul gimnazial, când trebuie făcută diferența între ideile principale și detalii, trebuie înțelese metaforele, conceptele matematice abstracte; cu cât sarcinile școlare și socializarea devin mai complexe, cu atât apar mai multe dificultăți și pe planul academic și pe cel al socializării.

Mulți dintre ei par neatenți și dezorganizați, dar de fapt, ei nu înțeleg ceea ce văd, ce se discută, ce citesc. Unii dintre ei pot:

• vorbi foarte mult, pentru că nu înțeleg expresiile faciale și corporale sau alte forme de comunicare nonverbală
• nu pot susține astfel un dialog, ci mai mult monologhează.