
Ce este misofonia? E o tulburare neurofiziologică în care o persoană devine sensibilă la diferite sunete, cum ar fi mestecatul sau respirația. Când cineva se confruntă cu ea, resimte stări de disconfort sau are parte de anxietate ori chiar de furie.
Când ai misofonie și reacționezi exagerat la anumiți stimuli, calitatea vieții e influențată negativ. Totuși, cu intervenția potrivită, poți depăși cu succes orice provocare.
În următorul articol, vei afla care sunt simptomele misofoniei, din ce cauze apare și cum se tratează eficient:
Când te afli în apropierea unor surse care emit sunete neplăcute pentru tine, ți se declanșează atât reacții emoționale, cât și simptome fizice:
Antipatie;
Furie puternică;
Sentiment de panică;
Senzație de agitație și disconfort;
Stări de anxietate.

Bătăi rapide ale inimii;
Încordarea mușchilor;
Presiune în piept;
Sensibilitate auditivă;
Transpirație din cauza stresului.
| Tipuri de sunete | Exemple |
|---|---|
| Sunet de băut sau mâncat | Plescăit, mestecat, ronțăit, înghițit. |
| Sunete de respirație | Sforăit, suflat nasul, respirație grea. |
| Sunete provocate de mișcări | Bătut cu degetele sau picioarele, ticăitul unui pix, tastare zgomotoasă. |
| Sunete provocate de gât și gură | Tuse puternică. |
| Sunete provocate de obiecte | Ticăitul ceasului, picurarea apei, soneria de la ușă sau telefon, foșnete de hârtie. |
Nu se cunosc exact motivele apariției acestei sensibilități. Chiar și așa, cercetătorii au realizat numeroase studii și au descoperit câteva cauze posibile:
Diferențele în structura și funcționarea creierului au un rol extrem de important. S-a aflat că activitatea mare în cortexul insular anterior, zonă care se ocupă de procesarea emoțiilor și a stimulilor senzoriali, declanșează neplăceri mari.
Chiar dacă nu s-au explorat mai în detaliu, sunt unele dovezi care demonstrează că misofonia apare chiar la membri ai aceleiași familii. Practic, genele ar putea fi luate în considerare atunci când această afecțiune se dezvoltă.
Unele experiențe din trecut și condiții psihologice iau parte la apariția sau chiar agravarea simptomelor. Traumele care au legătură cu anumite sunete, stresul cronic și traiul în medii zgomotoase în timpul copilăriei sunt lucruri de luat în seamă.
Misofonia apare des la pacienții care au fost diagnosticați cu ADHD, autism sau sindromul Tourette. Ea e frecvent asociată și cu alte condiții, cum ar fi tulburarea depresivă majoră, obsesiv-compulsivă, stresului posttraumatic sau Borderline. De asemenea, bolile sistemului auditiv, cum ar fi hipoacuzia (pierderea auzului), tinitusul (sunetul continuu în urechi) sau hiperacuzia (sensibilitatea extremă la sunete) sunt factori ce cresc riscul.
Pentru a da un diagnostic, medicul îți va pune mai multe întrebări care au legătură cu:
Debutul simptomelor;
Sunetele care îți provoacă sensibilitate;
Cât de intense sunt reacțiile tale.
Ulterior, specialistul verifică dacă ai alte probleme care iau parte la apariția misofoniei. De exemplu, după cum ai citit și mai sus, anumite afecțiuni, cum ar fi tulburarea obsesiv-compulsivă, sunt posibile cauze care duc la toleranța scăzută a sunetelor.
În funcție de informațiile pe care le-ai dat, ți se recomandă și alte tipuri de investigații. De cele mai multe ori, mergi și la un consult ORL. El te va ajuta la descoperirea unor posibile probleme ale urechilor sau ale căilor respiratorii superioare.

Deoarece nu e o afecțiune recunoscută oficial, tratamentul poate fi o adevărată provocare. Totuși, ai șansa să gestionezi cu succes toate simptomele care apar. Există câteva metode utile pe care să le încerci, în funcție de nevoile tale și starea în care te afli:
Terapia cognitiv-comportamentală e una din cele mai cunoscute forme de psihoterapie. Ea își propune să schimbe modelele de gândire și comportamentele negative legate de misofonie. Cu ajutorul ei, vei reuși să te adaptezi oricărei împrejurări și, ca efect, stresul provocat de sunetele puternice se va diminua considerabil.
Echilibrul emoțional și controlul eficient asupra emoțiilor negative sunt rezultatul meditației și a relaxării musculare progresive. Cele două sunt modalități prin care faci tot posibilul să uiți de gândurile neplăcute. Efectul lor asupra sănătății tale mintale este unul benefic, pe termen lung.
Fără o intervenție necesară și un tratament potrivit, misofonia conduce la mai multe riscuri.
Atunci când vrei să nu te expui la sunete care te deranjează, e posibil să eviți întâlnirile cu familia, prietenii sau alte situații sociale. În timp, te vei confrunta cu sentimente de izolare și singurătate. Astfel, relațiile cu cei din jur vor avea puternic de suferit. Mai mult, până și realizarea activităților de zi cu zi este afectată. Totul duce la scăderea productivității sau, în cazuri extreme, chiar la pierderea locului de muncă.
Nu doar viața socială e influențată negativ. Misofonia netratată înseamnă și o probabilitate mai mare să dezvolți anxietate, depresie sau alte tulburări de dispoziție.
Ce este misofonia? E o tulburare ce implică toleranța scăzută față de unele sunete și care îți creează un disconfort mare.
Recunoașterea rapidă și sprijinul specializat reprezintă cheia. Vei reuși cu ușurință să stai departe de posibilele complicații și să nu mai fii afectat. Impactul afecțiunii respective asupra vieții tale va fi unul minim și te vei bucura în continuare de fiecare zi.
Misofonia nu e o fobie. Într-adevăr, frica irațională față de anumite sunete există și se numește fonofobie. Totuși, nu s-au găsit dovezi științifice care să arate asemănări între cele două.
Misofonia nu poate fi prevenită deoarece cauzele sale încă nu sunt clare. Chiar dacă specialiștii în domeniu au identificat câțiva posibili factori de risc, e nevoie de mai multe cercetări pentru a se găsi un răspuns.
Anxietatea și misofonia sunt tulburări diferite. Totuși, pot exista anumite legături între ele. De exemplu, unii pacienți cu anxietate ar putea avea și misofonie.