Schizofrenia catatonica: simptome, cauze si tratament

Schizofrenia este o afecțiune cronică în care percepția realității este distorsionată. Persoana care suferă de schizofrenie nu poate distinge ce este real de ce nu este.

Un subtip rar al acesteia este schizofrenia catatonică, condiție în care persoanele reacționează extrem (fie înghețând complet, fie manifestând gesturi repetitive și persistente) la evenimente din mediu, fără vreun motiv concret.

Descoperă cum se manifestă schizofrenia catatonică, ce implică o evaluare corectă și care sunt cele mai eficiente forme de tratament.

Este un subtip al schizofreniei care are drept trăsătură dominantă catatonia.

Catatonia este un sindrom neuropsihiatric care constă în manifestarea unor comportamente neobișnuite și extreme.

În schizofrenia cu trăsături catatonice, sunt specifice cicluri de activitate extremă, de la stupoare și rigiditate motorie până la agitație catatonică, manifestată sub formă de ecolalie și ecopraxie. De exemplu, persoana poate rămâne nemișcată ore sau chiar zile în șir, indiferent de ceea ce i se întâmplă în jur, iar alteori poate ajunge să repete același cuvânt din nou și din nou. Chiar dacă pare absentă și nu reacționează la factorii externi, aceasta este conștientă de tot ceea ce i se întâmplă în timpul acestor cicluri.

În ultima ediție a Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders (DSM-5), schizofrenia este descrisă ca un „spectru” în care sunt incluse mai multe tulburări cu simptome similare, printre care: idei delirante, halucinații, vorbire dezorganizată, dificultăți de gândire, detașarea de realitate etc.

Atât simptomele schizofreniei, cât și cele ale catatoniei se exprimă diferit, afectând semnificativ cele mai importante arii ale vieții (personal, profesional, familial, social).

Primele semne și simptome ale schizofreniei se declanșează în adolescența târzie sau la debutul maturității. De regulă, se manifestă mai devreme la bărbați decât la femei, chiar dacă prevalența tulburării este relativ egală între genuri. În plus, schizofrenia debutează în cazuri foarte rare în primii ani de viață, dar apariția catatoniei în copilăria timpurie poate fi asociată cu schizofrenia.

Simptomele schizofreniei catatonice

Până în prezent, cauzele apariției și dezvoltării schizofreniei cu catatonie nu sunt clare. Simptomele rezultă ca urmare a interacțiunii complexe dintre factori de mediu și genetici. Studiile sugerează că debutul poate fi asociat cu o activitate anormală la nivelul regiunilor creierului care sunt responsabile de controlul mișcării, precum prozencefalul, hipotalamusul și cortexul motor.

În catatonie, cauzele pot include o activitate neobișnuită și dezechilibre ale sistemelor de neurotransmițători care implică dopamina, glutamatul și acidul gamma-aminobutiric (GABA). Iar în schizofrenie pot include influențe genetice și de mediu, infecții virale, expunere la toxine, dezechilibre neurochimice, stres sau traume.

Dacă există suspiciuni, cel mai recomandat pas este apelarea cât mai rapidă la ajutor specializat. Doar un medic cu experiență în tulburarea schizofrenică poate stabili un diagnostic corect în baza unei evaluări clinice. Pentru o recuperare eficientă, este necesară o monitorizare atentă a tratamentului administrat sau chiar o spitalizare. În cazuri severe, nu doar funcționarea zilnică a persoanei cu schizofrenie catatonică este afectată, ci și viața poate fi pusă în pericol.

În cazul schizofreniei, procesul de diagnosticare poate include următorii pași:

examinarea fizică

examinarea neurologică

examinarea psihiatrică

teste de laborator

investigații imagistice 

În evaluarea psihiatrică, specialistul va urmări să determine perioada în care simptomele au debutat. Acesta poate cere, de asemenea, investigații de imagistică prin rezonanță magnetică (IRM) sau electroencefalogramă (EEG) pentru a detecta leziuni sau anormalități de la nivelul creierului. Cu toate acestea, nu există teste sau investigații imagistice care să permită diagnosticarea directă a afecțiunii cronice. Din acest motiv, specialistul va urmări prezența a cel puțin două dintre cele mai importante simptome (idei delirante, halucinații și gândire dezorganizată) și durata de manifestare a acestora (cel puțin 6 luni).

În cazul catatoniei, specialistul va verifica istoricul familial și medical și va realiza un examen fizic pentru a observa prezența comportamentelor neobișnuite. Diagnosticul este dat dacă trei sau mai multe simptome sunt persistente pe o anumită perioadă de timp. Adesea, catatonia este subdiagnosticată deoarece trăsăturile sale sunt confundate cu alte tulburări. Iar la fel ca în cazul schizofreniei, nu există teste de laborator sau de sânge pentru a stabili diagnosticul.

Cu cât intervenția specializată este mai rapidă, cu atât rezultatele sunt mult mai bune atât pentru persoana diagnosticată, cât și pentru cei apropiați. Scopul tratamentului este de a reduce intensitatea simptomelor schizofreniei catatonice și de a îmbunătăți calitatea vieții. Tratamentul poate fi administrat doar sub monitorizarea medicului specialist care va observa evoluția pacientului și îl va ajusta în funcție de nevoile sale.

Simptomele catatonice sunt tratabile și reversibile, însă intensitatea celor schizofrenice poate fi doar redusă. Netratarea simptomelor poate să aibă consecințe negative pe termen lung asupra sănătății fizice și psihice.

Cel mai eficient tratament pentru schizofrenia cu trăsături catatonice este medicamentația. Dar având în vedere formele de manifestare diferite ale catatoniei și schizofreniei, este necesară o abordare de tratament integrată și personalizată pentru a asigura o recuperare eficientă.

Iată câteva forme de tratament pentru schizofrenia cu trăsături catatonice:

Medicația

Tratamentul medicamentos acționează rapid, reducând intensitatea simptomelor. Pentru inversarea efectelor catatonice, cele mai eficiente medicamente sunt benzodiazepinele, cum ar fi lorazepamul.

Acestea acționează ca depresante ale sistemului nervos central, reducând activitatea acestuia. Pe tot parcursul administrării medicației, persoana diagnosticată rămâne sub monitorizarea medicului psihiatru.

În cazurile de catatonie acută, antipsihoticele, cel mai frecvent tratament al schizofreniei, sunt evitate deoarece pot agrava simptomele și starea persoanei.

Terapia electroconvulsivantă (TEC)

Studiile arată că:

În situațiile în care medicația nu are efecte pozitive asupra persoanei, medicul poate recomanda terapia electroconvulsivantă. Aceasta este o procedură sigură și extrem de eficientă în tratarea simptomelor catatonice, schizofrenice și a altor afecțiuni. Implică administrarea unui semnal electric prin piele sau craniu într-o anumită regiune a creierului. De asemenea, procedura este aplicată exclusiv sub anestezie.

Psihoterapia

Medicul specialist va alege într-o primă etapă medicația și stimularea cerebrală pentru tratarea simptomelor imediate care afectează bunăstarea și viața pacientului.

După recuperare, psihoterapia și psihoeducația sunt cele mai eficiente abordări pentru a ajuta persoana diagnosticată să înțeleagă afecțiunea cronică și cum o poate gestiona.