ADHD la femei: simptome, manifestari si diagnostic la varsta adulta

Tulburarea hiperkinetică cu deficit de atenție (ADHD) este una dintre cele mai comune tulburări de neurodezvoltare în copilărie, care provoacă dificultăți cognitive, de reglare emoțională și comportamente problematice. Aceste semne și simptome pot persista până la vârsta adultă, afectând calitatea și funcționarea zilnică.

Afecțiunea la femeile adulte este adesea trecută cu vederea sau diagnosticată mai târziu, deoarece manifestările pot fi mai puțin vizibile și mai ușor confundate cu simptomele anxietății, depresiei sau altor tulburări afective.

Află mai multe în acest articol despre modul în care se manifestă ADHD-ul la femei, de ce subdiagnosticarea este mult mai frecventă la femei decât la bărbați și cum o evaluare corectă și un tratament personalizat ajută la gestionarea simptomelor.

ADHD prezintă trei tipare persistente care descriu formele de clasificare ale afecțiunii:

neatenție

hiperactivitate-impulsivitate

o combinație a celor două

Aceste simptome variază în intensitate și se manifestă diferit de la o persoană la alta. În cazul femeilor, simptomele sunt mai puțin observabile decât în cele ale bărbaților, dar au un impact negativ similar în plan personal, social și profesional. Unul dintre principalele motive constă în faptul că tiparul de neatenție este mult mai comun la fete și femei, acesta fiind caracterizat de distractibilitate, dezorganizare, uitare, lipsă de motivație și sentimente de copleșire. Pe când la băieți și bărbați, tiparul mult mai des întâlnit este cel hiperactiv-impulsiv, caracterizat de energie și vorbire excesivă, care sunt mult mai observabile în general.

De asemenea, manifestarea simptomelor la femei tinde să fie mult mai internalizată sau mai puțin vizibilă, orientată spre interior, cum ar fi neatenția, reactivitatea emoțională (sensibilitate ridicată), stimă de sine scăzută, dificultăți academice sau comportamentele riscante. La bărbați, tind să fie externalizate sau vizibile, orientate spre exterior, cum ar fi comportamentele hiperactive (se mișcă continuu) și impulsive (întrerupe frecvent, vorbește fără să se gândească înainte). Chiar dacă tiparul de neatenție este mai frecvent întâlnit la fete și femei, iar manifestarea simptomelor tinde să ia o formă internalizată, acest lucru nu înseamnă că nu pot avea caracteristici ale tiparului hiperactiv-impulsiv și manifestări externalizate.

Iată câteva dintre cele mai întâlnite simptome ADHD la femei:

ADHD poate influența relațiile, viața de familie și performanța profesională, mai ales atunci când nu este recunoscut și tratat corespunzător. Adesea, femeile cu ADHD tind să se simtă copleșite de haosul din jurul lor, să creadă că nu mai au control asupra propriei vieți și să își subestimeze potențialul profesional.

Funcționarea personală

Manifestarea internalizată a simptomelor le predispune să fie mai anxioase, depresive sau să aibă dificultăți în reglarea emoțiilor. Stima de sine a femeilor cu ADHD este mult mai scăzută comparativ cu a bărbaților, iar ca urmare tind să-și vorbească negativ, să se autocritice mai des sau să le fie frică de potențialele eșecuri.

Funcționarea socială

Femeile cu ADHD întâmpină dificultăți în comunicarea socială, în dezvoltarea de relații interpersonale și se confruntă frecvent cu sentimente de inadecvare, ceea ce le poate predispune să se izoleze. Influența socială este un puternic factor de stres care le afectează semnificativ calitatea vieții.

Funcționarea profesională

Relația dintre ADHD și performanța la locul de muncă este una complexă și depinde în mare măsură de intensitatea și manifestarea simptomelor. În cazul femeilor cu ADHD înalt funcționale, simptomele nu le afectează la fel de semnificativ eficiența și energia zilnică ca în cazurile severe. Chiar dacă nu au simptome intense, tot au dificultăți specifice tulburării, ca realizarea și finalizarea sarcinilor de la locul de muncă, planificarea și prioritizarea sarcinilor sau menținerea atenției în timpul ședințelor.

Un diagnostic corect poate fi dat doar de un medic specialist psihiatru, iar în acest context este recomandat ca acesta să aibă experiență în ADHD la adulți. Acesta va stabili un tablou clinic complet cu istoricul simptomelor și modul de exprimare a simptomatologiei diferențiate. De asemenea, la adulți este necesară manifestarea a cel puțin cinci simptome de neatenție și/sau hiperactivitate-impulsivitate, incluse în Diagnostic and Statistical Manual (DSM-5).

Aceste criterii nediferențiate îngreunează diagnosticarea la femei deoarece manifestările lor specifice sunt internalizate, ceea ce face cuantificarea lor mult mai grea. Din acest motiv, numărul cazurilor diagnosticate la băieți este mult mai frecvent decât la fete, această tendință persistând inclusiv la vârsta adultă.

Istoricul simptomelor

Specialistul se va orienta să identifice comportamentele trecute sau actuale care sunt consistente cu simptomatologia la femei, cum ar fi neatenție, reactivitate emoțională, stimă de sine scăzută, dificultăți academice sau comportamente riscante.

Interviu observațional

Medicul psihiatru va aplica o serie de chestionare de autoevaluare standardizate care să evalueze percepția persoanei asupra calității vieții. Câteva exemple în această vedere pot fi ADHD Rating Scale IV (ADHD-RS-IV) With Adult Prompts sau Brown Attention-Deficit Disorder Symptom Assessment Scale (BADDS). Având în vedere subiectivitatea răspunsurilor care ar putea fi date, este recomandat ca o persoană apropiată să le completeze pentru a veni cu un unghi extern asupra lucrurilor.

Autoevaluarea

Procesul individual de observare și documentare a propriilor atitudini și comportamente în viața de zi cu zi ajută la înțelegerea modului în care manifestările tulburării influențează funcționarea în varii contexte, cum ar fi acasă, cu prietenii sau la locul de muncă.

Instrumente de evaluare

Specialistul va pune o serie de întrebări pentru a înțelege mai bine contextul și modul în care simptomele interferează cu activitatea zilnică. Acesta va verifica istoricul familial, cel medical și experiențele trecute. În plus, cu acordul persoanei, va solicita intervievarea părinților sau a îngrijitorilor pentru a contura un profil complet.

Investigație medicală

Este recomandată pentru a exclude alte posibile afecțiuni care ar putea declanșa și menține simptomele, cum ar fi problemele de tiroidă, tulburările de somn, depresia sau anxietatea.

Femeile ajung să fie diagnosticate cu ADHD mult mai târziu în viață comparativ cu bărbații, deoarece simptomele ajung să fie vizibile doar în momentele cu schimbări importante, cum ar fi tranziția educațională, socială sau profesională.

Printre principalele motive ale subdiagnosticării ADHD-ului la femei se numără:

Simptomele ADHD se suprapun adesea peste cele ale depresiei, anxietății sau tulburării bipolare, ceea ce poate conduce la o diagnosticare greșită inițială și un plan de tratament ineficient.

Femeile cu ADHD maschează mult mai bine simptomele prin strategii de coping pentru a atenua impactul tulburării în viața de zi cu zi. De exemplu, acestea tind să muncească mai mult pentru a compensa frustrările determinate de lipsa de organizare.

Tiparul ADHD de neatenție este mult mai frecvent întâlnit în cazul femeilor, iar forma de manifestare a simptomelor tinde să fie internalizată mai mult decât externalizată, ceea ce face ca trăsăturile tulburării să fie mai puțin vizibile.

Prejudecățile de gen contribuie semnificativ la subdiagnosticare deoarece unele exprimări ale ADHD-ului la fete, cum ar fi timiditatea și impulsivitatea, sunt văzute mai degrabă ca trăsături de personalitate decât simptome ale tulburării. De asemenea, provocările întâmpinate pot fi asociate mai degrabă cu probleme emoționale specifice genului decât cu dificultăți reale.

ADHD la femei poate coexista cu alte dificultăți emoționale, care pot complica tabloul clinic.

Studiile arată că:

Cele mai frecvent întâlnite sunt anxietatea, depresia, tulburarea bipolară, fobii specifice, abuzul de substanțe sau tulburări de personalitate.

Prezența simptomelor comune nu doar afectează starea și calitatea vieții pacientului, ci și pune dificultăți în procesul de diagnosticare și în intervențiile de tratament. De exemplu, pacientele care se prezintă cu simptome de neatenție tind să raporteze un nivel scăzut de activare (arousal), iar acest lucru poate determina ca acestea să fie diagnosticate cu distimie mai degrabă decât cu ADHD. În cazurile de ADHD la femei cu simptome externalizate, acestea pot prezenta simptome combinate cu energie ridicată și impulsivitate care pot fi asociate cu tulburarea bipolară.

O evaluare corectă permite stabilirea unui plan de tratament adaptat nevoilor specifice ale femeilor adulte cu ADHD. De cele mai multe ori, primirea unui diagnostic și suportul specializat ajută femeile să găsească o explicație pentru dificultățile lor și să se accepte mai mult.

Fiind o tulburare cronică care afectează toate ariile importante ale vieții, necesită o abordare de tratament personalizată în care medicul specialist să aibă în vedere intensitatea și severitatea simptomelor, manifestările distinctive și impactul lor asupra funcționării zilnice. Pentru rezultate pozitive, este recomandată o combinație între medicație, psihoterapie și psihoeducație.

Medicație

Medicamentele pentru ADHD sunt prima linie de tratament și nu diferă în funcție de gen. Se împarte în două tipuri: stimulante (metilfenidat) și nestimulante (atomoxetina). Acestea ajută la reglarea activității creierului și la gestionarea simptomelor, cum ar fi capacitatea de concentrare. Dozele pot fi ajustate de-a lungul timpului pentru a le crește eficiența; din acest motiv, persoana trebuie să rămână monitorizată de specialist sub tratament.

Psihoterapia

Pentru o intervenție eficientă și un impact real, ședințele de psihoterapie sunt indicate alături de medicație. Psihoterapeutul oferă strategii personalizate pentru prevenirea și gestionarea problemelor, disfuncțiilor emoționale și a stimei scăzute cauzate de afecțiune. Câteva exemple de terapii eficiente sunt cele cognitiv-comportamentale, cele de familie și cele dialectic-comportamentale.

Psihoeducația

Femeile cu ADHD și apropiații acestora primesc mai multe informații despre tulburare și manifestarea diferențiată a simptomatologiei. Acest lucru le ajută să se înțeleagă și să se accepte mai bine. De asemenea, le ajută să-și dezvolte abilități pentru gestionarea situațiilor dificile și le crește bunăstarea și calitatea vieții în general.

Tulburarea hiperkinetică cu deficit de atenție este frecvent diagnosticată și la vârsta adultă. Comparativ cu bărbații, simptomele ADHD la femei ajung să fie observate mai târziu ca urmare a manifestării diferențiate. Cu toate că se manifestă diferit, simptomele creează disfuncții la fel de semnificative care afectează bunăstarea, calitatea vieții și percepția asupra sinelui. Subdiagnosticarea mai este influențată și de prejudecățile de gen, tulburările asociate și tendința de mascare și strategiile de coping ale simptomelor. Pentru o intervenție eficientă, se recomandă o evaluare corectă de către un medic psihiatru specialist cu experiență în ADHD la adulți și un plan de tratament integrat.