Fobiile
De ce avem fobii și cum scăpăm de ele?
Trăim în epoca wanderlust-ului, care definește dorința de a călători și explora lumea. De a ne aventura în necunoscut. Călătorim din ce in ce mai frecvent și mai departe de casă decât în trecut. Iar acest lucru este mai ușor ca oricând.
Scăderea prețurilor și dezvoltarea infrastructurii aeriene au făcut zborul mult mai accesibil clasei de mijloc. Internetul a facilitat enorm procesul de achiziționare a biletelor de avion. Companiile alternative de cazare au făcut posibilă găsirea de opțiuni mult mai ieftine față de hotelurile tradiționale.
Motivația de a călători poate fi stresul tot mai mare cu care ne confruntăm în viața de zi cu zi. Acesta ne face să vrem să scăpăm de mediul în care trăim cât mai des. Exista si presiunea socială de a afișa aceste călătorii în public, pe profilurile de socializare. În ultimii ani s-au înregistrat recorduri privind călătoriile. În anul 2018, în România s-a depășit numărul de 20 de milioane de pasageri, un record absolut, traficul aerian crescând cu 23% față de anul precedent. Deși călătoritul e mai facil și accesibil ca niciodată din punct de vedere logistic, pentru mulți sănătatea mintală este în continuare un obstacol greu de învins.
Tipuri de fobii
Cei mai mulți am auzit de arahnofobie (frica de păianjeni) sau fobia de șerpi, însă fobiile nu se limitează la animale. Acestea sunt afecțiuni mintale serioase, din categoria tulburărilor de anxietate, care se manifestă prin teamă excesivă și persistentă privind un obiect sau o situație. Ele pot fi clasificate în funcție de stimulul declanșator în:
fobii de animale (insecte, câini, reptile);
fobii de medii naturale (înălțimi, furtuni, apă);
fobii de sânge-injecții-răni (ace, proceduri medicale invazive);
fobii situaționale (avioane, lifturi, spații închise);
alte fobii: emetofobia (teama de situații care pot duce la vomitat), fobia de persoane costumate, precum clovnii (mai ales la copii).
frica de zbor
O fobie comună care ne împiedică să călătorim este fobia de avion, numită și aviofobie.
Teama de zbor este foarte des întâlnită (40% din populație) și e posibil ca mulți dintre noi să avem un nod în gât când ne urcăm într-un avion. Asta nu înseamnă însă că avem o fobie.
Diagnostice comune pentru fobii
Frica joacă un rol important în supraviețuirea noastră. Ne semnalează situațiile periculoase, cu potențial fatal și ne mobilizează să ne îndepărtăm de ele. Problema este atunci când frica devine irațională, exagerată. Instinctul nostru de supraviețuire se activează în situații care nu sunt cu adevărat periculoase.
Nu orice frică este o fobie!
Diferența o poate sesiza un medic psihiatru.
Conform DSM (manualul de diagnostic al tulburărilor mintale), criteriile de diagnostic pentru fobii sunt:
frică sau anxietate marcată față de un obiect anume sau o situație. În cazul copiilor, e posibil ca aceștia să nu poată să verbalizeze frica, dar aceasta iese la suprafață prin plâns, crize, înghețat sau agățat de părinți;
situația sau obiectul fobic cauzează aproape întotdeauna o reacție imediată de frică sau anxietate;
situația sau obiectul fobic sunt evitate intenționat sau suportate cu frică intensă;
frica sau anxietatea sunt disproporționate în raport cu pericolul reprezentat de situație sau obiect, în contextul dat;
frica, anxietatea sau evitarea stimului declanșator sunt persistente, și durează mai mult de 6 luni;
frica, anxietatea sau evitarea cauzează stres semnificativ din punct de vedere clinic sau împiedică buna funcționare socială, ocupațională sau din alte domenii;
aceste manifestări nu pot fi explicate de o altă afecțiune psihică, precum alte fobii.
(Agorafobia – teama irațională de a ieși din casă sau de a fi în spații aglomerate, din care e greu să scapi). Tulburare-obsesiv compulsivă, tulburarea de stres post-traumatic sau tulburarea de anxietate de separare.
Cauze specifice pentru fobii
Teoria cognitiv-comportamentală oferă cea mai plauzibilă explicație pentru cauzele și persistența fobiilor. Conform acesteia, persoanele care suferă de fobii sunt preocupate excesiv cu pericolul și supraestimează amenințarea unor stimuli inofensivi. In plus au credința că nu pot face față acestui pericol imaginat.
In mintea acestora se activează alte credințe și presupuneri, precum amintiri care le provoacă anxietate (din alte situații similare care le-au provocat frică) și atenție selectivă față de amenințare (văd numai obiectul temut) ducând comportamente de evitare activă a amenințării și găsirea unui loc sigur.
Fobiile se dezvoltă uneori în urma unei experiențe traumatice.
În cazul zborului, aceasta poate fi reprezentată de informații din media despre accidente aviatice. Avioanele sunt cele mai sigure forme de transport, cu un risc de deces de 1 la 7.178, față de 1 la 98 în cazul mașinilor. Tocmai pentru că accidentele sunt rare și dramatice, presa acoperă disproporționat aceste subiecte în comparație cu alte accidente de transport.
De exemplu, într-o săptămână din anul 1996, au murit 842 de persoane în accidente rutiere în Statele Unite. În aceeași săptămână, a explodat un avion imediat după decolare, omorând 230 de persoane. Deși au decedat de patru ori mai puține persoane în acel accident decât în cele rutiere, acesta a devenit subiectul anului în presă. În plus, există emisiuni speciale la televizor destinate exclusiv accidentelor aviatice. Chiar dacă nu ne dăm seama, toate aceste informații negative ne afectează subconștientul, creând în timp o teamă irațională de zbor.
Familia
Familia joacă un rol important în dezvoltarea tuturor fobiilor, întrucât cei mici îi imită și învață de la membrii familiei. De exemplu, dacă părinții sunt foarte anxioși și îngrijorați, asta poate face ca cei mici să aibă aceleași temeri și fobii.
Genetica poate juca un rol în dezvoltarea fobiilor și tulburărilor anxioase în general, conform unor studii.
Cele mai multe persoane nu pot numi un eveniment care a declanșat fobia, dar de obicei aceasta se dezvoltă în copilărie, vârsta medie fiind de 10 ani. În multe cazuri, ele pot dispărea până ajungem la maturitate, dar dacă persistă și în viața adultă, tratarea acestora devine mai complicată.
Tratament fobii
Unele persoane care suferă de aviofobie nu au zburat de 10-15 ani sau chiar niciodată. Acest lucru reprezintă o limitare dramatică, atât pe plan personal, cât și profesional. Din fericire, în momentul de față există mai multe metode de tratament la care cei afectați pot apela, dar doar 7,8% din persoanele cu fobii se tratează. Este important de știut că fobiile nu trebuie să fie o realitate pentru tot restul vieții.
Cea mai bună metodă de a scăpa de frici e de a le confrunta.
Cele mai bune metode de tratament anxietate sau fobii.
Terapia cognitiv-comportamentală (TCC)
Teoria cognitiv-comportamentală explică mecanismul de apariție a fobiilor și oferă și soluția. Cea mai eficientă metodă de tratare a fobiei de zbor o reprezintă terapia prin expunere. Este metoda, în care, cu ghidarea terapeutului specializat, clientul e expus treptat la stimulul temut, cu scopul de a-i reduce sensibilitatea la acesta.
Unele studii arată că 90% din persoanele al căror tratament a inclus expunerea la un zbor real au continuat să zboare și după un an sau după patru ani, când au fost contactați din nou.
Terapia prin expunere în realitatea virtuală (TERV)
Aceasta este de fapt terapia prin expunere menționată anterior, numai că o variantă mult mai accesibilă și comfortabilă pentru pacienți. Pacientul are parte de o experiență virtuală, cu ajutorul unei căști și unui scaun care îl transportă în interiorul unui avion simulat. Este aproape la fel de real pentru sistemul nervos al participantului ca cele cu care zburăm în mod obișnuit. Eficacitatea acestei metode a fost dovedită și este comparabilă cu cea a metodei clasice.
În plus, ea prezintă numeroase avantaje:
- costuri reduse,
- accesibilitate mare
- opțiunea de a programa condițiile mediului la care este expus pacientul. (nu poți preveni turbulențe majore care au potențial de a retraumatiza pacientul în cazul unui zbor real).
Desensibilizare și reprocesare prin mișcări oculare (EMDR)
Această formă de terapie este folosită cu precădere în tratarea traumelor. Așa cum am menționat, fobiile pot fi cauzate de experiențe traumatizante. In plus, dacă o persoană are o fobie, orice expunere la stimulul fobic este în sine o experiență traumatizantă. Așadar, are sens ca EMDR să funcționeze și în cazul acestor pacienți. În timpul ședințelor de terapie, pacientul e rugat să se gândească la amintiri negative care alimentează fobia, în timp ce se concentrează și pe un stimul exterior. Cel mai comun stimul este sunetul din palme al terapeutului, care face ca ochii să se miște în lateral. Cu ajutorul acestei tehnici, stresul emoțional este redus, răspunsul fiziologic este diminuat și credințele negative sunt reformulate.
Un avantaj al acestei metode e faptul că e nevoie doar de câteva sesiuni pentru rezultate spectaculoase.
Medicamente (pastile) pentru tratamentul fobiilor
Terapia prin vorbire este cea mai eficientă formă de tratament al fobiilor. Insa unele medicamente pot fi de ajutor în gestionarea simptomelor fizice ale anxietății, precum pulsul accelerat, transpirațiile abundente și durerile de stomac. Acestea pot fi folosite pe termen scurt sau doar atunci când zbori. Cele mai comune medicamente prescrise persoanelor care suferă de fobie de zbor sunt:
- beta-blocantele – medicamente pe care le iau și persoanele cu probleme cardiace, pentru a combate simptomele care apar și la persoanele cu anxietate și atacuri de panică.
- sedativele – acestea reduc nivelul de anxietate resimțit, însă acestea trebuie administrate strict pe termen scurt, pentru că pot da dependență.
E important să nu lăsăm fricile să ne controleze viața, pentru că acestea nu fac decât să ne îngusteze orizonturile.
