Tulburarea bipolara
Sunt perioade în care energia ta nu are limite: dormi puțin, faci planuri peste planuri, ești convins că totul merge bine. Apoi vine prăbușirea. Depresia, golul, incapacitatea de a funcționa normal. Și ciclul se repetă.
Tu sau cineva apropiat trece prin asta, și nimeni nu înțelege de ce!
Tulburarea bipolară nu dispare dacă o ignori. Se agravează!
Fără un diagnostic corect, aceste episoade sunt confundate cu instabilitate emoțională, probleme de caracter sau stres. Mulți oameni ajung la diagnosticul corect abia după un deceniu de la primul episod.
Pe această pagină găsești tot ce trebuie să știi: ce este tulburarea bipolară, cum se manifestă, ce o declanșează și cum arată un program complet de tratament.
Primul pas spre stabilitate este să înțelegi cu ce te confrunți.
Tulburarea bipolara – ce este?
Tulburarea bipolara este o afecțiune psihică în care persoana trece prin perioade depresive si perioade maniacalae.
Între episoade, adică cea mai mare parte din viața sa, persoana se comportă și se simte normal.
Mai jos aveți o reprezentare grafică a modului în care variază dispoziția unei persoane cu tulburare bipolară în timp.
Mulți oameni cu tulburare bipolară petrec ani întregi învinuindu-se sau sunt învinuiți de familie, de parteneri, de colegi. „Ești imprevizibil.” „Nu te poți controla.” „Fă un efort.”
Tulburarea bipolară nu apare din cauza unui caracter dificil, a unei copilării complicate sau a lipsei de disciplină. Are o bază genetică și neurologică clară si este legată direct de modul în care creierul reglează dispoziția.
Rudele de grad I al unui pacient bipolar - x7 sanse bipolaritate
Copilul unui parinte bipolar - 50% sanse tulburare psihica majora
Fără tratament, episoadele devin mai frecvente și mai severe în timp, iar riscul de suicid crește semnificativ. Odată diagnosticată corect, tulburarea bipolară poate fi ținută sub control.
Combinația dintre medicație, psihoterapie și un program structurat reduce cu peste 40% frecvența episoadelor și redă stabilitatea
Predispoziția există înainte ca primul episod să apară!
Tulburarea bipolara este cronică și recurentă.
Asta înseamnă că o ai toată viața, chiar dacă nu este la fel de gravă în toate etapele vieții tale.
Simptome clare ale tulburarii bipolare
Tulburarea bipolară nu arată la fel la toată lumea. Dar există semne clare pe care merită să le cunoști, indiferent dacă vorbim despre tine sau despre cineva drag.
Unul dintre motivele pentru care diagnosticul întârzie atât de mult este că simptomele bipolare sunt ușor de confundat sau de raționalizat.
Depresia pare „o perioadă grea".
Mania pare „o perioadă bună".
Episoadele apar la distanțe mari de timp, uneori luni sau chiar ani, și par complet neconectate între ele. Un om care trece printr-o perioadă de depresie nu o pune în legătură cu euforia pe care a trăit-o acum doi ani.
Nimeni nu le pune împreună și nu vede conexiunea, iar cu cât tulburarea rămâne nediagnosticată, cu atât episoadele se înmulțesc. Iar fiecare episod netratat crește vulnerabilitatea la următorul.
Simptomele episodului depresiv in tulburarea bipolara
Te simți trist, gol pe interior sau fără speranță cea mai mare parte a zilei. Uneori cei din jur observă că pari înlăcrimat fără un motiv anume.
Notă: la copii şi adolescenţi dispoziţia poate fi iritabilă.
Lucrurile care îți făceau plăcere nu mai contează. Nimic nu mai pare să merite efortul.
Manânci mult mai mult sau mult mai puțin decât de obicei. Greutatea corporală se schimbă vizibil într-o lună.
Notă: la copii, de luat în consideraţie absenţa câştigului în greutate expectat.
Fie nu poți dormi, fie dormi excesiv și tot nu te simți odihnit.
Te miști și gândești mai lent decât de obicei, sau ești agitat și nu te poți liniști. Cei din jur observă și ei diferența.
Te învinuiești excesiv, simți că ești o povară, că nu meriți.
Gânduri recurente că nu vrei să mai fii, uneori cu idei concrete. Acesta este un semnal care necesită intervenție imediată.
Nu reușești să iei decizii simple, nu te poți concentra, memoria îți joacă feste.
Simptomele episodului maniacal in tulburarea bipolara
Convingerea că ești special, că ai capacități sau conexiuni deosebite, că regulile nu se aplică și ție.
Dormi 2–3 ore și te simți plin de energie. Sau nu dormi deloc zile la rând fără să te simți obosit.
Vorbești mult, repede, greu de întrerupt. Gândurile vin mai repede decât poți să le exprimi.
Senzația că urmărești simultan mai multe fire de gândire. Ideile se succed haotic.
Nu reușești să te concentrezi pe un singur lucru, atenția sare constant.
Ești mereu în mișcare, simți o energie pe care nu o poți controla.
Cheltuieli impulsive, investiții nerealiste, comportament sexual dezinhibat, condus agresiv. Judecata e compromisă, dar nu realizezi asta pe moment.
In episoadele severe pot apărea halucinații (voci, vedenii) sau convingeri false și rigide, imposibil de corectat prin argumente raționale.
Dacă ai resimțit mare parte din simptomele de mai sus ( depresive și maniacale), este timpul să acționezi.
Consultă un specialist!
Dacă ai resimțit mare parte din simptomele de mai sus ( depresive și maniacale), este timpul să acționezi.
Tratamentul tulburarii bipolare
Tulburarea bipolară nu se vindecă, dar se tratează!
Însă tratamentul medicamentos singur nu este suficient
și aproape jumătate dintre pacienți îl abandonează în primul an.
Mulți oameni cu tulburare bipolară primesc o rețetă și sunt trimiși acasă, neînțelegând importanța tratamentului. Iau medicamentele o perioadă, se simt mai bine și exact asta devine problema. „Mă simt bine, deci nu mai am nevoie.” Opresc tratamentul. Și în câteva luni, uneori săptămâni, au un nou episod în care se vor simți și mai rău.
70% abandonează medicația
7 din 10 pacienți întrerup tratamentul la un moment dat în viață.
50% recădere în 6 luni
Jumătate dintre pacienți suferă o recădere în primele 6 luni după oprire.
90% recădere în primul an
9 din 10 pacienți au o recădere în primul an fără stabilizator de dispoziție.
Riscul de suicid crește masiv
La pacienții care renunță la stabilizatorul de dispoziție. Oprirea medicației este cel mai frecvent declanșator al recăderilor severe.
Problema nu este că medicamentele nu funcționează.
Problema este că medicamentele singure nu sunt suficiente pentru a gestiona o afecțiune cronică și complexă.
Ghidurile internaționale sunt clare: tratamentul optim în tulburarea bipolară combină medicația cu intervențiile psihoterapeutice, psihoeducația și cursurile de abilități specifice.
Împreună, reduc semnificativ rata de recădere față de medicație administrată izolat.
Componentele tratamentului și rolul lor
Medicația are un rol fundamental intrucat acționează direct asupra chimiei creierului. Ea stabilizează dispoziția, previne episoadele acute și reduce severitatea celor care apar. Nu este un tratament temporar. Este o constantă pe termen lung, ajustată în timp împreună cu medicul tău psihiatru.
Tratamentul ideal înseamnă cât mai puține pastile, cu cât mai puține efecte adverse, administrate cât mai simplu și care îți permit o viață normală, fără somnolență, fără aplatizare emoțională, fără creștere în greutate.
Găsirea schemei potrivite necesită timp și ajustări. Nu există o soluție universală. De aceea relația cu psihiatrul tău contează enorm.
Tipul medicației depinde si de aria de tratament pe care trebuie să o acopere:
- tratamentul maniei acute (stabilizatori de dispoziție, benzodiazepine pentru somn, antipsihotice pentru stabilizarea dispoziției și remisia elementelor psihotice)
- tratamentul depresiei acute (antidepresive; pentru evitarea declanșării maniei/hipomaniei, antidepresivele sunt combinate cu stabilizatori de dispoziție și, eventual, antipsihotice);
- tratamentul episodului psihotic acut (antipsihotice – de obicei, în contextul maniei, dar uneori și între episoade sau în contextul depresiei);
- prevenția pe termen lung a episoadelor viitoare (s-a constatat ca antipsihoticele atipice de nouă generație, administrate în doze reduse, au efect profilactic pe termen lung).
Psihoterapia nu înlocuiește medicația. O completează și face diferența între a lua pastile și a înțelege cu adevărat ce se întâmplă cu tine.
Terapia interpersonala si a bioritmurilor sociale (IPSRT)
Este singura formă de psihoterapie dezvoltată specific pentru tratamentul tulburării bipolare de către Dr. Ellen Frank. Dr Ellen Frank este profesor la Universitatea de medicină din Pittsburgh, SUA. Ea este derivată din terapia interpersonală (Klerman, Weissman) și este bazată pe efectele negative ale dereglărilor ritmului circadian și ale relațiilor interpersonale asupra dispoziției (zeitgeber social).
IPSRT pornește de la ideea că stabilitatea dispoziției începe cu stabilitatea ritmurilor zilnice și a relațiilor interpersonale.
Este o terapie de durată medie (3-6 luni), individuală, cu accent pe automonitorizarea dispoziției și regularizarea stilului de viață, precum și pe rezolvarea problemelor relaționale interpersonale. Istoricul de boală se corelează cu aspecte personale pentru a găsi factorii declanșatori ai episoadelor, specifici fiecărui pacient.
Abordarea este personalizată, fiecare pacient având propriul tipar de declanșatori și factori de stabilizare.
Un tabel săptămânal care urmărește variația dispoziției, orarul de somn, de relaționare socială, activitatea fizică și evenimentele sociale. Pe baza acestuia, se stabilesc corelații între aspectele interpersonale (dispute/tranziții de rol, doliu/pierdere, conflicte, izolare), aspecte de bioritm (modificări de orar de somn, supra/substimulare) și modificările de dispoziție săptămânale.
Monitorizarea activă a dispoziției ajută la identificarea semnelor precoce înainte ca episodul să devină sever.
Alături de rolul declanșator al acestor evenimente și variații de bioritm în apariția de episoade din trecut, este analizat și un plan de evitare a unui nou episod, elaborat pentru fiecare situație în parte. Se abordează în terapie strategii de regularizare a stilului de viață, modificare a aspectelor corelate mai sus, reglarea relațiilor interpersonale.
Terapia urmărește dezvoltarea unor strategii concrete de stabilizare și creșterea sentimentului de control asupra propriei vieți.
Psihoeducatia pentru tulburarea bipolara
Unul dintre rolurile psihoeducației este tocmai creșterea aderenței la tratament și înțelegerea motivelor pentru care continuitatea este esențială. Psihoeducatia are rolul de a ajuta pacientul să își înțeleagă mai bine tulburarea
Psihoeducația nu înseamnă să primești un dosar cu informații despre boala ta. Înseamnă să înveți să îți citești propriul tipar: să recunoști semnele care preced un episod, să înțelegi ce îl declanșează și să știi ce poți face înainte ca lucrurile să scape de sub control.
Practic, transformă pacientul din cineva căruia i se întâmplă boala în cineva care o gestionează activ.
În cadrul ședințelor – individuale sau în grup, cu sau fără familia – vei afla cum funcționează tulburarea bipolară în cazul tău specific, ce rol are tratamentul medicamentos și cum îți poți construi un stil de viață care să mențină stabilitatea. Programele durează între 9 și 21 de săptămâni, în funcție de nevoile fiecăruia.
Metoda folosită la Clinica Hope se bazează pe protocolul dezvoltat de Dr. Colom și Dr. Vieta de la Universitatea de Medicină din Barcelona, cel mai studiat și validat program de psihoeducație pentru tulburarea bipolară, cu cercetări sistematice începând din 2003.
Numeroase studii și meta-analize în multiple țări au dovedit eficiența metodei în mod repetat.
Cursul de abilități specifice te ajută să înveți concret cum să gestionezi tulburarea bipolară în viața de zi cu zi, nu în teorie, ci cu instrumente reale pe care le poți aplica imediat.
Acesta te va ajuta in relatiile cu familia, partenerul/partenera, prietenii. El va aborda modul in care trebuie sa te implici in activitatile sociale, cum sa comunici eficient si sa imbunatatesti abilitatile sociale.
Datele confirmă necesitatea unui program de tratament integrat pentru managementul tulburării bipolare!
Meta-analizele Colom & Vieta arată că pacienții care adaugă psihoeducație și training de depistare precoce la tratamentul medicamentos au cu peste 40% mai puține recăderi. Evaluările comparative recente (Miklowitz, 2014) identifică aceleași intervenții ca fiind cele mai eficiente: programe coordonate de îngrijire, psihoeducație, terapie IPSRT, terapie cognitiv-comportamentală și cursuri de abilități specifice.
Cu alte cuvinte, știm ce funcționează.
Ce se oferă de obicei — doar medicație
Fără psihoterapie validată · Fără educație pentru pacient și familie · Pacientul pasiv, fără instrumente de gestionare
Psihiatrie
Diagnostic, medicație ajustată, jurnal de monitorizare.
Psihoeducație
Înveți să recunoști tiparul tău și să intervii înainte ca episodul să apară.
Psihoterapie IPSRT
4 ședințe/lună. Bioritm, relații și monitorizare continuă.
Curs de abilități
12 ședințe/an. Prevenire episoade, stres, bioritm, plan de urgență.
Cu cât diagnosticul vine mai devreme, cu atât tratamentul este mai eficient!
Cu cât diagnosticul vine mai devreme, cu atât tratamentul este mai eficient!
Programul coordonează consultul de psihiatrie, psihoterapia individuală și cursul de abilități specifice.
Curs de Psihoeducatie dedicat pacientilor si familiilor acestora – 1 zi.
Program de training al abilitatilor specifice prin ședințe săptămânale de grup, destinate pacienților cu tulburare bipolara.
Primul program specializat din România destinat recuperării psihologice și sociale pentru putea dobandi o viață împlinită și independentă.
8 Motive să alegi programul „Navigând între Poli"
Nu mai astepta! Recapata-ti echilibrul emotional!
Nu mai astepta! Recapata-ti echilibrul emotional!
Întrebări frecvente – Iată ce trebuie să știi
- ordonarea ritmurilor zilnice (somn – veghe; activitate – inactivitate; masă; funcții fiziologice);
- împăcarea cu sine (parcurgerea perioadei de doliu psihologic după pierderile semnificative; conștientizarea și ameliorarea gândurilor negative).
- refacerea și menținerea relațiilor interpersonale (suport social, prieteni, parteneri de cuplu etc.).
- exersarea abilităților de rezolvare de probleme (găsirea soluțiilor individuale);
- managementul stresului (tehnici de relaxare etc.).
Întrucât instabilitatea este disfuncția principală în tulburarea bipolara, factorii de stabilizare devin, practic, un veritabil antidot. Acesta duce la diminuarea recăderilor și la o mai bună calitate a vieții.
Primul factor de stabilizare este medicația, care are efect reglator asupra cauzelor de fond ale tulburării. Dar cum factorii declanșatori apar la tot pasul în viață, pe lângă medicație sunt necesare și măsuri de natură psihologică și socială. Asigurarea prezenței factorilor de stabilizare care să ajute corpul în încercarea sa de a menține ritmuri organizate ale somnului, apetitului, energiei și tonusului.
Exact aici intervine diferența dintre tratamentul obișnuit și abordările integrate: nu doar gestionarea episodului acut, ci construirea unui stil de viață stabil care reduce riscul de recădere.
Vârsta de debut a tulburării bipolare variază. Vârsta medie este de aproximativ 21 de ani. Cele mai multe cazuri de tulburare bipolara încep atunci când indivizii sunt în vârstă de 15-19 ani. Cea de-a doua vârstă cea mai frecventă de debut este de 20-24 ani.
Aproape 4% din populație suferă de tulburare bipolara. Prevalența acestei tulburări este similară în toate țările. Asta demonstrează că este o tulburare universală.
Cele mai multe studii raportează procente aproape egale între sexe în prevalența TB I. Cu toate acestea, cele mai multe studii raportează un risc crescut la femei pentru BP II / hipomanie, ciclism rapid, și episoade mixte.
- Genetici: Tulburarea bipolara, în special de tip bipolar I (BPI),are o componentă genetică importantă, ceea ce înseamnă că vulnerabilitatea poate fi moștenită în familie.Rudele de gradul întâi ale persoanelor cu BPI au de aproximativ 7 ori mai multe șanse de a dezvolta BPI decât populația generală. Copiii care au un parinte cu tulburare bipolara, au o probabilitate de 50% de a avea un tip de tulburare psihică majoră. Copiii cu risc ridicat, au avut rate mai mari de ADHD, tulburări de comportament perturbator, tulburări de anxietate, și tulburări de uz de substanțe.
- Biochimici: Există câteva mecanisme fiziologice implicate în tulburarea bipolara, majoritatea lor situându-se la nivelul neurotransmițătorilor.
- Neurofiziologici: A fost pusă în evidență o activare crescută în sistemul limbic ventral al creierului. Acesta mediază experiența emoțiilor și generarea de răspunsuri emoționale.
- De mediu: În unele cazuri, expunerea la solicitări sau presiuni externe poate contribui la exacerbarea unor predispoziții genetice sau biochimice.
- Psihologici: Factori psihologici cum ar fi ostilitatea mediului familial – din copilărie și/sau prezent – manifestată prin critică, agresivitate ori atașament sufocant; propriile gânduri, emoții, percepții, rezultate în urma dezvoltării într-un mediu negativ pot duce la agravarea afectiunii.