Declinul cognitiv la batrani: simptome, cauze si tratament

Declinul cognitiv la bătrâni este unul dintre procesele îmbătrânirii care se instalează odată cu înaintarea în vârstă. Seniorii pot să nu-și mai reamintească numerele de telefon, când au loc anumite evenimente importante sau pot avea dificultăți în a lua decizii în viața de zi cu zi. Dacă aceste episoade devin din ce în ce mai frecvente și afectează funcționarea zilnică, este esențială consultarea unui medic specialist.

Află în acest articol cum să distingi semnele normale de cele neobișnuite ale îmbătrânirii, cum o evaluare corectă și un tratament adecvat ajută la gestionarea simptomelor și care sunt strategiile eficiente pentru îmbunătățirea calității vieții seniorului.

Declinul cognitiv este o problemă de importanță majoră în rândul persoanelor de peste 60 de ani, care se caracterizează prin dificultăți de memorie, atenție, gândire sau rezolvare de probleme. Studiile indică faptul că 40% dintre persoanele trecute de 65 de ani suferă de o formă de pierdere de memorie.

Diminuarea funcționării cognitive este unul dintre procesele îmbătrânirii, care poate varia în funcție de severitatea și evoluția simptomelor, de la declin cognitiv ușor, cunoscut ca tulburarea cognitivă ușoară, până la afecțiuni severe precum demența sau boala Alzheimer.

În plus, îmbătrânirea este unul dintre factorii principali de risc în dezvoltarea tulburărilor neurodegenerative progresive. Este important de avut în vedere că îmbătrânirea și Alzheimerul sunt asociate cu scăderea volumului creierului, dar studiile realizate pe oameni și animale indică că atrofierea cerebrală observată în îmbătrânirea normală constă în reducerea conexiunilor sinaptice, pe când la Alzheimer este caracterizată de o scădere semnificativă a conexiunilor neuronale și sinaptice.

În majoritatea cazurilor, declinul abilităților cognitive are o evoluție subtilă și graduală, începând să devină vizibil după vârsta de 60 de ani, când seniorul începe să aibă dificultăți în a realiza sarcini mentale pe care înainte le făcea cu ușurință. Dacă aceste simptome devin din ce în ce mai observabile și intense, este recomandat apelul la sprijin specializat, deoarece efectele acestor deficiențe cognitive pot fi gestionate, stabilizate sau chiar redresate, în anumite cazuri, prin aplicarea unui tratament adecvat.

Spre deosebire de declinul cognitiv asociat îmbătrânirii normale, declinul cognitiv ușor sau tulburarea cognitivă ușoară nu este un proces normal al îmbătrânirii, iar simptomele pot indica debutul tulburărilor neurodegenerative (demența, boala Alzheimer). De asemenea, simptomele demenței se agravează progresiv cu timpul, conducând până la pierderea autonomiei și nevoia de sprijin permanent al seniorului.

Tulburarea cognitivă ușoară (în engleză, „mild cognitive impairment”) este un stadiu intermediar între îmbătrânirea normală și demență. Spre deosebire de persoanele care suferă de tulburări neurodegenerative, persoanele cu dificultăți cognitive ușoare reușesc să realizeze activitățile de zi cu zi, iar simptomele pot rămâne la fel sau chiar să se îmbunătățească prin administrarea unui tratament corect. De asemenea, simptomele nu evoluează întotdeauna spre demență, dar seniorii au un risc mult mai mare de a dezvolta simptome ale demenței.

Cu toate acestea, efectele demenței sunt mult mai devastatoare asupra funcționării normale și a calității vieții persoanei.

Conform Organizației Mondiale a Sănătății, este în prezent:

a șaptea cauză de deces și una dintre principalele cauze de dizabilitate și dependență în rândul persoanelor în vârstă la nivel global. 

Îmbătrânirea afectează selectiv abilitățile cognitive. Memoria, viteza de procesare a informațiilor sau concentrarea pe mai multe activități simultan pot fi afectate de înaintarea în vârstă, dar abilitățile lingvistice, percepția spațială sau capacitatea de a rezolva probleme cu cunoștințe dobândite din experiența de viață rămân stabile. Semne ale declinului cognitiv asociat îmbătrânirii normale sunt:

Inteligența

Abilitățile specifice inteligenței fluide, cum ar fi rezolvarea de probleme, învățarea și viteza de procesare a noilor informații, tind să scadă odată cu vârsta. Abilitățile specifice inteligenței cristalizate, cum ar fi vocabularul sau cunoștințele generale, rămân stabile și se îmbunătățesc cu înaintarea în vârstă.

Memoria

Scade gradual capacitatea de a-și reaminti sursa din care au aflat o informație (TV sau de la un apropiat) sau de a-și reaminti o acțiune intenționată în viitor (luarea medicamentelor înainte de culcare), precum și capacitatea de a reține și opera cu mai multe informații simultan.

Atenția

Se observă un declin al capacității de concentrare pe mai multe sarcini simultan (vorbitul la telefon și gătitul unei mese) sau de a se concentra pe informații relevante, ignorând factorii distractori (atenția selectivă).

Funcționarea executivă

Include mai multe abilități cognitive, precum abilitatea de automonitorizare, planificare, organizare, raționament, flexibilitate mentală și rezolvare de probleme. Studiile indică că abstractizarea, conceptualizarea și flexibilitatea mentală scad odată cu vârsta, în special după vârsta de 70 de ani, seniorii tinzând să gândească mai concret decât adulții tineri. Abilitatea de a identifica similitudini, a interpreta proverbe și a raționa pe baza unui material familiar rămâne stabilă.

Limbajul

Abilitățile lingvistice rămân stabile cu înaintarea în vârstă și chiar se îmbunătățesc. După 70 de ani, seniorii pot avea dificultăți în a numi într-o conversație un obiect comun (ex.: cheie) și în a genera cuvinte dintr-o categorie dată într-un timp limitat (ex.: animale care încep cu litera „B”).

Abilitățile vizual-spațiale

Abilitatea de a organiza și manipula părțile unui obiect într-un întreg coerent (ex: asamblarea pieselor unui corp de mobilier) scade, dar percepția obiectelor, percepția spațială, recunoașterea obiectelor familiare din casă sau chipuri, abilitatea de a aprecia locația unor obiecte rămân stabile.

Simptomele declinului cognitiv se pot accentua odată cu înaintarea în vârstă. Dacă devin observabile de către ceilalți membri ai familiei sau de către apropiați și creează dificultăți în funcționarea de zi cu zi, este recomandat consultul specializat cât mai rapid. Aceste deteriorări cognitive vizibile nu sunt asociate îmbătrânirii normale și pot semnala debutul tulburării cognitive ușoare sau debutul timpuriu al tulburărilor neurodegenerative.

Câteva exemple de semne ale tulburării cognitive ușoare sunt:

• Dificultăți de reamintire a evenimentelor recente sau a lucrurilor noi învățate
• Dificultăți în a organiza, a lua decizii sau a urma instrucțiuni
• Dificultăți în finalizarea sarcinilor familiare
• Pierderea interesului pentru activitățile plăcute sau retragerea socială
• Dificultăți de a urmări sau de a găsi cuvintele potrivite într-o conversație

Mai mulți factori interacționează simultan, determinând dificultăți la nivelul memoriei, gândirii sau al altor procese cognitive. Înțelegerea factorilor de risc ai declinului cognitiv este esențială pentru prevenirea și tratarea timpurie a semnelor care interferează cu calitatea vieții seniorilor. Printre cauzele care produc declinul cognitiv la bătrâni se numără:

Factori medicali:

• deficit de Vitamina B12 sau acid folic
• medicația (benzodiazepinele, anticolinergicele, antihipertensive)
• condiții neurodegenerative (boala Lewy Body, boala Parkinson)
• infecții ale tractului urinar, pneumonie, septicemie sau abces
• traumatisme craniene
• afecțiuni cardiovasculare (hipertensiune, accident vascular cerebral)
• afecțiuni asociate bolilor cardiovasculare (diabet, dislipidemia, obezitatea),
• boli medicale cronice
• pierderea auzului și a vederii
• ischemia cerebrală

Factori biologici: îmbătrânirea

Factori genetici: istoricul familial al disfuncțiilor cognitive,

mutații genetice specifice (gena APOE e4)

Factori psihiatrici: depresia, anxietatea

Stil de viață: sedentarism, dietă săracă, fumat,

consum excesiv de alcool, calitate redusă a somnului, niveluri ridicate de stres

Factori sociali: statut socioeconomic scăzut și nivel scăzut de educație

Persoanele în vârstă pot să nu observe semnele vizibile ale tulburării cognitive ușoare sau să le perceapă ca fiind normale odată cu vârsta. Dacă episoadele de uitare, dificultățile de atenție sau de gândire devin intense și creează îngrijorări cu privire la starea seniorului, un medic specialist este cel care poate oferi claritate, un diagnostic corect și un tratament personalizat nevoilor pacientului.

Procesul de evaluare poate consta în:

• Verificarea istoricului medical al pacientului și membrilor familiei
• Verificarea medicației administrate în prezent
• Verificarea istoricului social (profesie, nivel de educație, situație financiară, sistem de suport, abuz de substanțe)
• Testarea neuropsihologică (teste de evaluare a memoriei, raționamentului, limbajului, funcționării vizual-spațiale)
• Examinarea fizică, neurologică sau imagistică, dacă este necesar

Simptomele declinului cognitiv ușor pot fi cauzate frecvent de condiții psihologice (depresie, anxietate) sau de condiții medicale (hipertensiune, hipo- și hipertiroidism, apneea obstructivă în somn, deficitul de vitamina B12). Administrarea unui tratament adecvat poate reduce intensitatea simptomelor și chiar redresa deficitul cognitiv. În ceea ce privește simptomele tulburărilor neurodegenerative, cum este demența, un tratament pentru reducerea intensității manifestărilor poate fi Stimularea Magnetică Transcraniană (TMS). Această metodă inovatoare și non-invazivă ajută la îmbunătățirea memoriei, atenției și funcțiilor cognitive.

Atât declinul cognitiv asociat îmbătrânirii normale, cât și simptomele tulburării cognitive ușoare pot fi îmbunătățite printr-o serie de activități care încurajează interacțiunea socială a seniorilor și modificări la nivelul stilului de viață.

Studiile arată că activitatea fizică regulată ajută la îmbunătățirea dispoziției, funcționării cognitive, sănătății cardiovasculare, funcționării cerebrale, dar și la reducerea declinului cognitiv, stresului, anxietății și depresiei. Printre activitățile recomandate se numără: plimbarea, alergatul, înotul, ciclismul, dansul sau sportul în echipă.

Activități precum cititul unei cărți sau al unei reviste, scrierea unei scrisori sau jocurile (jocuri de societate, puzzle-uri, integrame sau Sudoku) stimulează activitatea cognitivă. Un studiu arată că menținerea minții active pe măsura îmbătrânirii poate crește rezistența cognitivă, încetinind debutul bolii Alzheimer cu aproape 5 ani.

Seniorii au un risc crescut de a dezvolta probleme de somn (insomnia), dar și de a resimți schimbări negative în funcționarea cognitivă. Schimbările de somn și tulburările de somn de-a lungul vieții sunt asociate cu o serie de tulburări la vârsta adultă, printre care bolile neurodegenerative și demența. Persoanele trecute de 65 de ani ar trebui să doarmă în medie 7-8 ore pe noapte.

O dietă nutritivă bazată pe fructe, legume, acizi grași și antioxidanți poate reduce nivelul de presiune sanguină și de colesterol. Până în prezent, nu există dovezi care să confirme că evitarea sau consumul unui anumit aliment poate preveni declinul cognitiv sau boala Alzheimer. O dietă sănătoasă asociată cu sport regulat contribuie la menținerea sănătății generale și creșterea calității vieții.

Izolarea socială a fost asociată cu un declin rapid al memoriei și cu dificultăți de gândire mai târziu în viață. Implicarea seniorilor în activități de grup sau în conversații frecvente le stimulează mintea, le reduce stresul și îi ajută să depășească dificultățile firește asociate vârstei. De asemenea, implicarea în comunități de seniori, în activități de voluntariat sau întâlniri regulate cu membrii familiei le oferă un sentiment de apartenență și scop.

Uitarea, dificultățile de atenție sau de gândire sunt semne ale declinului cognitiv care apar odată cu înaintarea în vârstă. Dacă membrii familiei sau apropiații observă că aceste dificultăți au produs schimbări vizibile asupra dispoziției sau personalității seniorului și îi afectează repetat modul în care își desfășoară activitatea zilnică, apelul la sprijin specializat este recomandat cât mai curând. Un diagnostic corect și aplicarea unor intervenții personalizate nevoilor sale îi pot îmbunătăți sănătatea fizică și psihică, dar și pot reduce manifestările declinului cognitiv.