In ce masura ne afecteaza PANDEMIA
in momentul in care avem si alte
afectiuni psihice.
Pandemia de coronavirus reprezintă epicentrul cutremurului care ne-a zguduit viața. Însă undele seismice au distrus multe dintre pietrele de temelie ale existenței noastre: slujba, școala, universitatea, relațiile cu cei din jur. Urmările sociale, economice și psihice ale acestei crize de sănătate publică sunt pentru mulți mai grave decât infecția în sine. Una dintre undele de șoc ale pandemiei s-a răsfrânt asupra sănătății noastre mintale. Nu numai că trecem prin situații extrem de stresante; care stârnesc simptome de anxietate și depresie; dar mulți dintre cei cu diagnostice psihiatrice preexistente au lăsat sănătatea psihică în plan secund; concentrându-se pe supraviețuirea financiară și pe protejarea împotriva amenințării concrete a virusului.
Epidemia de SARS din 2002-2003, a fost catalogată ca o catastrofă în domeniul sănătății mintale, din cauza sechelelor psihice pe care le-a cauzat.
Consecințele psihice ale epidemiei au fost mai grave decât cele fizice, cauzând tulburări mintale cu care cei afectați se confruntă și după ani de zile de la contractarea infecției. Dacă nu conștientizăm necesitatea de a oferi suport psihologic întregii populații; dar în special celor cu afectiuni psihice diagnosticate; e posibil ca această criză să fie doar un preambul pentru cea care urmează.
Continuarea tratamentului și efectuarea consulturilor psihiatrice sunt vitale pentru pacienții psihiatrici în timpul pandemiei, după cum vom descoperi în continuare. Centrul pentru Controlul și Prevenția Bolilor din Statele Unite le recomandă pacienților cu afectiuni psihice preexistente să continue să le monitorizeze, să urmeze tratamentul și să fie vigilenți în detectarea semnelor de potențială agravare a patologiei.
Felul în care pandemia afectează în mod disproporționat persoanele cu afectiuni psihice și importanța relației cu psihiatrul în acest context
Pandemia a revelat inegalitatea profundă din societatea noastră. Virusul discriminează nu numai în funcție de vârstă (fiind rar întâlnit la copii), ci și în funcție de proveniența socio-economică sau de antecedentele psihiatrice. Persoanele care câștigă salariul minim pe economie trebuie să meargă în continuare la muncă în depozite sau supermarket-uri, unde mulți nici nu au echipamente de protecție, expunându-se unui risc crescut de infectare, în timp ce persoanele din pătura superioară a societății se „refugiază” în casele de vacanță.
Studiile arată că persoanele cu afectiuni psihice au un risc mai ridicat decât restul populației de a suferi de pneumonie pneumococică. Nu se cunoaște în întregime mecanismul din spatele acestui fenomen, însă cel mai probabil această predispoziție este determinată de accesul redus la servicii medicale, pacienții psihiatrici fiind discriminați de către medici, precum și de condițiile de viață, persoanele cu afectiuni psihice având un risc crescut de a locui pe străzi.
Durata de viață a persoanelor cu afectiuni psihice este mai scăzută decât cea a restului populației, moartea lor fiind cauzată de obicei de boli somatice.
Astfel, ne putem aștepta ca și în cazul acestei pandemii, persoanele cu afectiuni psihice să fie infectate mai mult decât cele care nu au un istoric de suferințe mintale, și ca aceștia să apeleze mai puțin la tratament, din cauza lipsei de încredere în medici. Toate acestea pot duce la complicarea afecțiunii, până la moartea pacienților.
De aceea este mai important ca niciodată ca pacienții psihiatrici să fie monitorizați constant de către psihiatri, care pot să îi ajute să depășească această perioadă de criză, dar și să detecteze simptomele de coronavirus și să-i convingă să apeleze la ajutor de specialitate în cazul în care sunt suspecți de covid. Astfel, intervenția unui psihiatru ar putea să-i salveze atât de pericolul afecțiunilor mintale, cât și de cel al coronavirusului.
În plus, psihiatrii pot să garanteze un drept fundamental al persoanelor cu afectiuni psihice, respectiv cel la viață și la îngrijire medicală. Așa cum indică statisticile de mai sus, pacienții psihiatrici nu beneficiază de același tratament ca persoanele neurotipice, cu consecințe devastatoare asupra sănătății și vieții lor. Astfel, societatea neagă drepturile fundamentale ale unor persoane vulnerabile, ceea ce e profund lipsit de etică. În această perioadă, psihiatrii pot reprezenta legătura vitală dintre pacienții psihiatrici și sistemul medical în care nu au încredere, dar care le poate salva viața.
Felul în care pandemia agravează tulburările psihice preexistente, ducând la episoade de decompensare
Multe afectiuni psihice au o evoluție cronică, pe tot parcursul vieții, neputând fi vindecate, ci doar ținute sub control. Tratamentul psihiatric are adesea multiple efecte adverse, pe care pacienții le găsesc greu de tolerat, ceea ce contribuie la refuzul lor de a-și mai lua tratamentul. Nerespectarea tratamentului, dar și alți factori, precum stresul, duc la reapariția simptomelor, respectiv episoade de decompensare. Episoadele de decompensare reprezintă deteriorarea stării pacienților psihiatrici, cu acutizarea simptomelor, în condițiile în care acestea erau ținute sub control.
Aceste episoade sunt periculoase, deoarece pot duce la comportamente de autovătămare, dar și care pot fi nocive pentru cei din jur. Mai ales în contextul actual, în care există numeroase reguli care trebuie respectate pentru a preveni contractarea și răspândirea infecției cu coronavirus. Astfel de episoade ar putea pune în pericol viața celor afectați. Așadar, este vital ca pacienții psihiatrici să rămână în strânsă legătură cu psihiatrii, pentru ca aceștia să le monitorizeze evoluția și să le adapteze tratamentul la nevoi și să se asigure că pacienții continuă să aibă acces la medicație.
Iată cum pandemia și starea de urgență pot afecta diverse tulburări psihice:
Schizofrenia, tulburarea schizoid-afectivă și tulburarea de personalitate paranoidă
Cu toții am citit cel puțin o teorie a conspirației pe internet zilele acestea. De multe ori, acestea sunt postate chiar de către prietenii din lista de Facebook. Ni se poate părea ridicol, copilăresc sau stupid că ei pot crede așa ceva. Această credință poate de fapt ascunde o suferință psihică. Faptul că unele persoane subestimează gravitatea situației și cred în teorii ale conspirației; poate veni pe fondul unei predispoziții spre paranoia sau delir; din cadrul unei patologii psihiatrice; sau la persoane care nu au niciun diagnostic psihiatric. Persoanele cu tulburare de personalitate paranoidă sunt în general subdiagnosticate, deoarece nu au încredere în medici și refuză consultul psihiatric în ciuda insistențelor celor dragi.
Persoanele cu schizofrenie sau tulburare schizoid-afectivă au ca simptom central al afecțiunii ideile delirante paranoice, conform cărora persoanele din jur sau autoritățile vor să le facă rău. De asemenea, persoanele cu diagnosticele menționate anterior au complianță scăzută la tratament. Mai ales în perioada aceasta, în care e posibil să fie singuri, să nu mai meargă la doctor, e mai probabil să renunțe la tratament, iar simptomele să se agraveze. De asemenea, pandemia în sine, prin stresul și anxietatea pe care o generează, poate afecta starea persoanelor cu aceste diagnostice, ducând la agravarea simptomelor.
Tulburarea de opoziție, alte tulburări de personalitate
Lipsa de complianță față de reguli și rebeliunea față de autoritate poate reprezenta o manifestare a unei tulburări de personalitate, sau a tulburării de opoziție. Deși tulburarea de opoziție este specifică copiilor, aceasta poate persista la adulți, mai ales dacă nu au fost diagnosticați și tratați la timpul potrivit. Astfel, aceștia pot să aibă probleme legate de autoritate și să refuze să respecte regulile. În această perioadă, un asemenea comportament le poate cauza probleme serioase de ordin legal și chiar să ducă la condamnarea lor la închisoare. În ciuda acestor pericole, persoanele care suferă de tulburare opozițională pot fi chiar mai impulsivi decât de obicei din cauza numărului ridicat de restricții care le îngrădește libertatea.
Tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC)
Această tulburare este caracterizată de idei obsesive; gânduri sau idei intruzive, și acțiuni compulsive, ca niște ritualuri; realizate ca răspuns la anxietatea generată de obsesii. Însă în loc de a diminua anxietatea, compulsiile o amplifică; așa că cei afectați sunt blocați într-un cerc vicios; în care ceea ce cred ei că este antidotul reprezintă de fapt otrava. Una dintre cele mai comune obsesii este cea legată de germeni sau boli, astfel că situația de față; este extrem de dăunătoare pentru persoanele cu tulburare obsesiv-compulsivă; ducând la recăderi chiar și la persoanele care aveau simptomatologia sub control.
Faptul că acum ritualurile specifice acestei obsesii; precum spălatul repetat pe mâini sau dezinfectatul sunt încurajate; reprezintă o capcană pentru cei care suferă de TOC. Aceștia încep să se spele pentru că își spun că este lucrul responsabil pe care toată lumea îl face; dar rapid obiceiul poate să le scape de sub control; și să nu-l mai poată controla. De aceea, persoanele cu TOC au mai mare nevoie ca niciodată în această perioadă de sprijin profesionist, pentru a putea ține sub control obsesiile și compulsiile într-un context extrem de declanșator pentru ei.
Efectele traumei asupra persoanelor cu afectiuni psihice
Pandemia de coronavirus reprezintă o traumă colectivă, un eveniment care ne face să reevaluăm concepțiile despre viață și care ne face să nu ne mai simțim în siguranță în lumea în care trăim, și ne induce o senzație de neajutorare, de copleșire. Experiența traumei este extrem de comună, studiile arătând că între 40% și 90% (diferența mare este determinată de definițiile diferite ale traumei) din populație a trecut măcar printr-un eveniment traumatic. Din fericire, persoanele sunt în general rezistente și majoritatea își revin fără sechele emoționale pe termen lung.
Aceste persoane sunt însă cele care au un grad înalt de reziliență, trăsătură de personalitate care se definește ca aptitudinea unei persoane de a gestiona în mod sănătos situațiile stresante și de a le depăși cu bine. Există o corelație identificată de mai multe studii privind reziliența și bunăstarea mentală, sau absența simptomelor de tulburări psihice. Așadar, putem deduce că persoanele cu afectiuni psihice au un nivel de reziliență mai scăzut; ceea ce îi predispune la dezvoltarea diverselor tulburări asociate cu evenimentele traumatice; precum: anxietate, depresie, sindrom de stres post-traumatic.
În plus, un alt studiu a descoperit că în cazul bolilor somatice, un nivel crescut de reziliență a fost asociat cu o mai bună sănătate psihică.
Acest lucru sugerează că și în contextul unor boli cu impact major asupra echilibrului psihic, reziliența are rol protector. Și în acest caz; persoanele cu afectiuni psihice preexistente, care au un nivel mai scăzut de reziliență; vor avea șanse mai mari de a suferi o deteriorarea a sănătății psihice odată cu cea fizică; în cazul infecției cu covid. Asta poate duce la un risc mai mare de mortalitate, dar și la o recuperare mai grea.
În plus, trăsături de personalitate asociate cu un risc crescut de afectiuni psihice; precum nevroticismul sau anxietatea de sănătate; pot să influențeze reacția persoanelor la situația de față. Nevroticismul reprezintă tendința generală de a fi stresat cu ușurință de evenimentele adverse. Pierderea slujbei sau moartea cuiva apropiat poate părea sfârșitul lumii, o lovitură fatală, din care nu o să ne putem revenim niciodată. Persoanele cu un nivel înalt de nevroticism tind să simtă în mod frecvent emoții adverse precum anxietate, iritabilitate sau depresie, ca reacție la factori de stres.
De asemenea, nevroticismul reprezintă un factor de risc pentru afectiuni psihice precum depresie sau schizofrenie; dar și afecțiuni somatice; precum astm, eczemă atopică sau boli cardiace. În contextul actual, nevroticismul poate să ducă la niveluri insuportabile de stres, la reacții și interpretări exagerate ale riscului de infectare și la interpretarea greșită a senzațiilor corporale ca fiind semne de boală. Astfel, în contextul unei boli psihice cunoscute; persoanele cu niveluri mari de nevroticism au nevoie de sprijinul constant al psihiatrului pentru a-și reduce trăirile negative; care îi pot agrava semnificativ patologia de fond și pot amplifica efectul traumei.
Anxietatea de sănătate reprezintă tendința de a fi alarmat de stimuli legați de boală; cu o îngrijorare și frică iraționale; extrem de pronunțate în legătură cu propria sănătate. Acest tip de anxietate poate fi întâlnit în ipohondrie, în tulburarea de anxietate generalizată sau în tulburarea de somatizare.
Persoanele care au această trăsătură pe fondul afecțiunilor menționate o să sufere de o exacerbare a simptomelor; precum și un nivel mai ridicat de stres ca răspuns la traumă; și se vor angaja în comportamente maladaptative; precum izolarea exagerată, chiar și atunci când nu este nevoie; și consultarea repetată a medicilor pentru a primi asigurări că nu s-au infectat. Psihiatrii pot ușura povara acestor persoane vulnerabile; printr-o combinație de medicație și terapie; dar și a unui sistem de sănătate supraîncărcat; care nu își permite să răspundă la toate apelurile persoanelor care suferă de anxietate de sănătate.
Imunitatea și sănătatea psihică – cum poate psihiatria să ne îmbunătățească sistemul imun?
Sistemul imunitar este prima noastră linie de apărare împotriva coronavirus; jucând un rol important în gravitatea simptomelor și în recuperarea noastră. Multe persoane recurg la remedii naturiste sau homeopate; care nu au niciun efect benefic demonstrat științific și sunt de obicei costisitoare. Aceste măsuri sunt, din păcate; mult mai comune decât unele care au beneficii reale; respectiv: reducerea stresului și îngrijirea sănătății mintale.
Cercetări efectuate de-a lungul mai multor decenii în domeniul psihoneurologiei arată că sistemul imunitar este în strânsă legătură cu cel neuropsihic. Acest lucru este explicabil; dat fiind că sistemul imunitar este printre primele care răspunde la amenințări; iar anumite tulburări psihice; precum anxietatea; ne fac să credem că suntem permanent în pericol. Astfel, emoțiile negative și evenimentele stresante pot să ducă la slăbirea imunității; din cauza activării sale continue, în grade variabile; ceea ce crește pericolul să contractăm virusuri; dar și riscul ca infecția să aibă o evoluție fulminantă.
Stresul de lungă durată, care se întinde de-a lungul a mai multor zile sau chiar luni; precum cel pe care îl experimentăm acum, este cu atât mai nociv. El duce la o inflamație cronică; care este debilitantă nu numai pentru sistemul imunitar; ci și pentru întregul organism, mărind riscul de boli cronice; precum ateroscleroză sau obezitate. Nu se cunoaște exact mecanismul care stă la baza acestui fenomen, însă una dintre explicații este că emoțiile negative și stresul stimulează inflamația din organism, care ne face mai susceptibili la infecții, dar și la depresie.
De asemenea, un alt efect advers al dezechilibrului psihic asupra imunității este că reduce eficacitatea vaccinurilor.
Așa că, inclusiv atunci când se va descoperi vaccinul împotriva coronavirus, și va fi administrat populației generale; eficacitatea sa va fi în continuare în strânsă legătură cu starea emoțională a beneficiarilor. Un studiu din 2005 a descoperit că persoanele care sunt stresate și trăiesc într-un mediu stresant, au un răspuns mai slab și mai de scurtă durată la vaccinuri antivirale decât participanții care raportau un nivel de stres scăzut.
Toate acestea indică faptul că sistemul nostru imunitar este supus unui dublu test zilele acestea. Cel al coronavirusului și cel al stresului psihic resimțit. Cel mai bun lucru pe care îl putem face în această perioadă nu este să luăm vitamina C; ci să apelăm la ajutor specializat în domeniul sănătății mintale; ca să gestionăm stresul și anxietatea pe care le resimțim. Astfel, ne putem asigura că suntem pregătiți să luptăm cu infecția; atât fizic, cât și psihic; și că atunci când un vaccin ca fi disponibil, el va avea eficacitate maximă.
În concluzie, deși psihiatrii sunt ignorați de discursul public referitor la lupta împotriva pandemiei; ei sunt esențiali în prevenirea unei noi catastrofe de sănătate publică. Trebuie să facilităm accesul pacienților psihiatrici la tratament și să subliniem importanța continuării acestuia; pentru a sprijini unele dintre cele mai vulnerabile persoane din societate în lupta cu coronavirus.
Psihiatrii pot să ajute persoanele cu diagnostice psihiatrice preexistente să se mențină pe linia de plutire din punct de vedere psihologic. Aceștia fiind adesea singurii medici în care pacienții au încredere. Contribuția psihiatrilor este extrem de importantă în aplatizarea curbei de infectare; întrucât ei pot să ajute pacienții psihiatrici să se comporte responsabil; dar și în prevenirea unei viitoare crize în sănătatea mintală.
