Bucuriile si grijile trimiterii copiilor in tabara

Deși locația și obiectivele pot să difere, acestea împărtășesc principii de bază, precum: conectarea cu natura, experiența de a trăi într-un grup mare (de cele mai multe ori prima de acest tip din viața copilului), dezvoltarea personală și dobândirea de noi abilități.

Pentru mulți dintre noi, taberele erau cea mai bună perioadă a anului, pentru că era singura ocazie să „ne facem de cap”, fără supravegherea părinților sau a profesorilor.

Dar în prezent, din ce în ce mai mulți părinți sunt reticenți în a-și trimite copiii singuri în astfel de aventuri.

Contextul actual

În ultimele decenii, vocabularul părinților de pretutindeni s-a îmbogățit cu un nou cuvânt: parenting.

Dacă înainte, a fi părinte era un rol, o identitate, acum e un verb, o acțiune care implică planificare, efort, documentare. În ultimii 20 de ani, părinții și-au dublat timpul petrecut cu copiii. Aceștia sunt mai preocupați ca niciodată să le ofere cea mai bună creștere copiilor, pentru a le garanta un viitor fericit și luminos, însă tot efortul lor poate avea rezultatul opus.

Unii specialiști denumesc stilul actual al părinților, „elicopter”, pentru că precum niște aparate zburătoare, stau mereu în apropierea copiilor, pentru a putea interveni dacă aceștia au cea mai mică problemă.

Implicatiile psihologice ale mersului in tabara

E ceea ce Dan Kindlon, psiholog pediatric și profesor la Harvard, numește „discomfort față de discomfort”. Părinții supraprotectivi nu le permit copiilor să treacă prin experiențe negative. Așa că aceștia nu dezvoltă ceea ce el numește „imunitate psihologică”. Un exemplu similar este in cazul sistemului imunitar. Trebuie să fii expus la patogeni pentru ca organismul să dezvolte anticorpi și să poată lupta pe viitor împotriva acestora. Același principiu se aplică sănătății emoționale: dacă nu exista furia la copii, firca sau frustrari la maturitate nu vor ști cum să gestioneze aceste sentimente. Astfel vor ajunge la concluzia că nu pot trece peste ele.

Alternativa e să le oferim copiilor o experiență variată, cu bune și cu rele, care-i pregătește pentru viața pe cont propriu.

Problema e că unii părinți confundă sentimentele și nevoile copiilor cu ale lor. Astfel, mulți dintre ei aleg să nu-și trimită copiii în tabere, din cauză că, spun ei, copiilor le e teamă să fie departe de casă, dar de fapt teama e de cele mai multe ori a părinților.

Studiile arată că taberele sunt niște experiențe pozitive în procesul de maturizare al copiilor, aceștia întorcându-se de acolo mai independenți, mai încrezători și mai sănătoși. Copiii pot merge încă de la 6 ani, dar trebuie să luăm în considerare și temperamentul și personalitatea lor atunci când decidem să-i trimitem într-o astfel de aventură, pentru că fiecare are propriul ritm.

Cum ne gestionăm fricile ca părinți?

E firesc să avem temeri ca părinți, însă îngrijorarea excesivă e stresantă și neproductivă. Trebuie să fim conștienți că suntem un model pentru copiii noștri, care imită ce văd la noi în mod nediscriminat. Specialiștii au descoperit că cei mici imită discuțiile părinților despre griji, iar copiii părinților care folosesc în mod excesiv avertismente  de genul

„Ai grijă, să nu te lovești!”

anticipează pericolul peste tot și le e mai multă frică de diverse situații. Așadar, e posibil ca dacă cei mici spun că le e frică să meargă în tabara, aceasta să fie pur și simplu o oglindirilor noastre.

Soluția e să ne calmăm noi fricile, iar cei mici ne vor urma.

Iată cum:

Nu te mai concentra pe potențialele dificultăți.

E mai ușor de zis decât de făcut, mai ales prima dată când ne lăsăm copilul să plece de acasă. Pentru că nu am mai fost într-o astfel de situație și nu știm cum o să decurgă lucrurile. Astfel ne lăsăm imaginația să contureze scenarii înfricoșătoare care ne ingrijoreaza. Este important totuși să fim conștienți de urmatorul lucru:

Dacă ne gândim constant la toate lucrurile care merg prost, asta nu o să rezolve problemele.

Din contra, o să genereze mai multe probleme.

Îngrijorarea excesivă are ca sursă lipsa de siguranță. Incearcă să te concentrezi pe lucrurile pe care le știi și care te calmează la tabara pe care ai ales-o. De exemplu: organizatorii au experiență și sunt extrem de profesioniști; copii unor prieteni au fost în trecut și au avut o experiență extraordinară; locația e foarte frumoasă și sigură.

Îngrijorarea distorsionează realitatea.

Cu cât îți lași anxietățile să scape din frâu, cu atât grijile tale sunt mai nefondate. Astfel, ajungi să te temi și de cele mai improbabile pericole sau de cele mai mici amenințări. Grija ta excesivă poate să-ți contamineze și copilul, stricând experiența amândurora: în loc să ai parte de o vacanță relaxantă cât va fi plecat, te stresezi continuu, iar cel mic nu poate să se bucure de experiență pentru că e prea anxios. Antidotul e să te concentrezi pe problemele reale care pot apărea și pe găsirea de soluții pentru ele.

Începe cu pași mici.

Dacă e prea stresant să își trimiți copilul într-o tabara de câteva săptămâni, fără să fi avut o experiență comparabilă înainte, începe prin a petrece câteva zile despărțiți. Îl poți trimite în excursii de weekend, în vizită la prieteni sau la bunici. O experiență pozitivă de a fi departe de casă, îi poate ajuta atât pe părinți cât și pe copii să fie mai încrezători când pleacă în tabara.

Amintește-ți că independența e bună.

Unor părinți le e frică de tabere. Asta pentru că la nivel subconștient le e teamă că cei mici cresc și că nu vor mai avea nevoie de ei. Pentru că ne dedicăm foarte mult creșterii copiilor. Cei mai mulți avem doar unul sau doi. Copii  ajung să reprezinte întreaga noastră viață.

Există și termenul de „sindromul cuibului gol”.

Acesta desemnează sentimentele de singurătate și tristețe pe care părinții le simt atunci când copiii pleacă de acasă. E de înțeles să simțim aceste lucruri. Nu este în regulă să încetinim dezvoltarea și autonomia copiilor din cauza fricii noastre de abandon și singurătate. În plus, e important să ne amintim că plecarea lor nu reprezintă un eveniment negativ. Este un semn al dezvoltării lor sănătoase. Este important să fim conștienți dacă avem astfel de frici inconștiente și să le gestionăm.

Dorul de casă e normal!

Mulți părinți se alarmează atunci când primesc telefoane de la copiii lor plângând. Dorul de casă e însă un răspuns absolut normal când copiii sunt separați de mediul familial. Aproximativ 90% din copiii și adolescenții care petrec timp departe de casă spun că simt tristețe. Copiii care nu au o experiență similară anterioară au mai puține resurse de a gestiona acest dor, deci e firesc ca ei să fie cei mai afectați.

Înainte de a pleca, dă-i celui mic o fotografie cu familia sau un obiect drag, care să-l consoleze în momentele dificile. În timpul conversațiilor, spune-i că e normal să se simtă așa, vorbește-i despre toți prietenii noi pe care o să și-i facă acolo, și nu-i spune că o să vii să-l iei. De obicei, această stare negativă durează o zi, două, iar la întoarcere, cel mic nici nu-și amintește că a existat.

Beneficiile mersului in tabara

1) Dobândirea de aptitudini și maturizarea

Taberele sunt ca niște acceleratoare de maturizare. Copiii pot pleca dependenți de părinți și după numai câteva săptămâni, se pot întoarce acasă de nerecunosut: capabili să se descurce pe cont propriu. Ele reprezintă un spațiu sigur, dar plin de provocări, care stimulează și împing participanții spre evoluție. Aceștia se descurcă pe cont propriu, poate pentru prima dată în viața lor, au responsabilități în cadrul grupului și trebuie să găsească soluții la diverse probleme.

Toate acestea duc la maturizare și creșterea autonomiei. Poate una dintre cele mai importante abilități pe care le pot dobândi într-o tabara, este cea de leadership. Atât în cadrul grupului de egali, cât și pentru adulții din tabara, există o ierarhie. Copiii și adolescenții pot să învețe tehnici de leadership prin imitarea adulților sau prin preluarea inițiativei în grup. Toate aceste aptitudini sunt extrem de importante și îi vor ajuta atât la școală, unde se vor simți mai încrezători în sine, cât și în dezvoltarea personală.

2) Simularea experienței de la facultate

Familiile au devenit din ce în ce mai restrânse în ultimii ani. Astfel, taberele pot fi o oportunitate unică pentru copii de a trăi într-un grup mare, înainte de facultate. In tabara se duc într-o comunitate nouă, departe de cunoscuți, unde trebuie să se descurce singuri. Această experiență le poate reduce anxietatea și stresul din primul an departe de casă. Le poate oferi unelte importante pentru a se descurca pe cont propriu după părăsirea cuibului.

În Statele Unite, evaluatorii aplicațiilor pentru facultate apreciază adolescenții care au fost în tabere. Asta pentru că aceștia au avut deja experiența trăitului departe de casă și au șanse mai mari să se adapteze.

3) Dezvoltarea abilităților sociale

Copiii din ziua de azi au șanse mai mari de a fi singuri la părinți, iar în timpul liber comunică cel mai frecvent prin intermediul ecranelor cu persoane de aceeași vârstă. Taberele reprezintă o oportunitate unică de a facilita dezvoltarea abilităților interpersonale și stabilirea de conexiuni care pot dura o viață întreagă.

Acolo, copiii fac totul împreună: mănâncă, se joacă, dorm și fac activități specifice tematicii taberei. În plus, multe tabere limitează sau interzic folosirea smartphone-urilor, așa că aceștia au parte de o deconectare de la lumea virtuală. Faptul că se află într-un mediu nou, fără prieteni și familie, timpul petrecut împreună și activitățile la care trebuie să colaboreze și să găsească soluții contribuie toate la crearea prieteniilor și învățarea de comportamente prosociale.

4) Eliberarea de griji și responsabilități

Pubertatea și adolescența sunt perioade foarte dificile, de tranziție și căutări. La această vârstă, încercăm să ne dăm seama cine suntem; ce ne place; care sunt oamenii cu care vrem să ne înconjurăm și ce viitor ne dorim. Acest proces de găsire a identității e stresant și solicitant. Odată intrați pe porțile taberei, copiii pot să lase în spate toate grijile de acasă: probleme cu prietenii sau cu familia; note proaste; decizii nefericite. Pentru că cel mai adesea nu-i cunosc pe ceilalți participanți. Cercetările arată că cei mici se reinventează în timpul unei tabere. O fac pentru că scapă de impresiile negative ale altora despre ei și își revizuiesc identitatea.

5) Exercițiu fizic și conectare cu natura

Copiii, la fel ca părinții lor, au devenit din ce în ce mai sedentari și își petrec majoritatea timpului înăuntru. Asta duce la afectarea dezvoltării lor fizice armonioase, dar și a celei mentale, cele două fiind în strânsă legătură. Taberele au loc de obicei în mijlocul naturii și probabil e singura ocazie pe care copiii o au de a petrece câteva săptămâni la rând departe de oraș. Studiile arată că timpul petrecut în natură reduce nivelul de stres, anxietate și depresie, și stimulează creativitatea.

Activitățile din cadrul taberelor durează de obicei 8 ore, ceea ce îi poate ajuta pe participanți să dezvolte o condiție fizică mai bună, dar și să descopere plăcerea exercițiului fizic și să continue acest obicei acasă.