Ce este narcisismul: simptome, cauze si tratament

Ce este narcisismul: simptome, cauze si tratament

Când te gândești la narcisism, probabil îți imaginezi o persoană cu un comportament centrat pe propria persoană. Însă în practica clinică, atunci când auzim de acest termen, vorbim despre un spectru mai larg de trăsături care în cazuri severe pot duce chiar la diagnosticul de tulburarea de personalitate narcisistă (NPD).

În acest articol, vei citi despre principalele trăsături ale narcisismului, semnele pe care le observi, posibilele cauze și opțiunile de tratament.

Narcisismul descrie un set de trăsături care includ preocuparea excesivă pentru propria importanță, nevoia constantă de admirație și lipsa de empatie. Având în vedere că este un spectru, fiecare dintre noi poate avea anumite caracteristici narcisiste în diverse contexte, dar asta nu înseamnă că intrăm automat în sfera patologicului.

Atunci când aceste caracteristici sunt rigide, persistente și cauzează probleme în viața personală sau profesională, se poate vorbi de tulburare de personalitate narcisistă. Diagnosticarea se bazează pe criterii clinice și pe evaluarea funcționării personale în timp, conform literaturii de specialitate.

Acum că știm ce este narcisismul, e important să cunoaștem și semnele. Cele mai întâlnite sunt următoarele:

Sentiment exagerat de importanță și fantezii despre succes sau putere;

Fantasme de succes nelimitat – putere, strălucire, frumusețe sau iubire ideală;

Credința că este special, unic și că poate fi înțeles doar de persoane sau instituții speciale / de rang înalt;

Necesitatea constantă de admirație și atenție;

Sentiment de îndreptățire – așteptări nerezonabile de tratament favorabil sau conformare automată din partea altora;

Exploatarea interpersonală: folosirea altora pentru propriile scopuri;

Lipsa de empatie: dificultatea de a recunoaște sau identifica sentimentele altuia;

Invidia față de alții sau convingerea că alții îi invidiază;

Comportamentele arogante sau disprețuitoare.

Atunci când simptomele devin pronunțate, este clar că putem vorbi despre o tulburare de spectrul narcisist. În general, simptomele debutează la începutul tinereții, în jurul vârstei de 20 de ani. Aceasta este vârsta conform căreia manifestările clinice devin relevante.

Un studiu longitudinal (Preschool Personality Antecedents) arată că trăsăturile narcisice prezente în copilărie pot prezice dezvoltarea narcisismului în adolescență: autorii au observat că trăsăturile de narcisism cresc semnificativ între vârstele de 14 și 18 ani.

Pacienții cu NPD pot avea dificultăți majore în relațiile romantice, la locul de muncă și în reglarea emoțiilor, iar comorbiditățile frecvente includ depresia și tulburarea de stres post-traumatic. 

Acesta este tipul clasic pe care toată lumea îl are în minte atunci când se gândește la narcisism. Este forma cel mai ușor de recunoscut deoarece persoanele care suferă de ea atrag atenția.

Trăsăturile principale sunt:

1. Extroversie și încredere aparentă în sine: Aceste persoane par sigure, carismatice și dominate de un sentiment de control.

2. Grandiozitate și nevoia de recunoaștere: Se consideră mai inteligente, mai capabile sau mai atractive decât ceilalți.

3. Tendințe de exploatare:Pot folosi relațiile ca mijloace de afirmare personală.

4. Lipsă de empatie:Le este greu să perceapă emoțiile altora, deși pot simula empatia pentru a menține o imagine bună în societate. 

5. Reacții agresive la critică: Atunci când li se subminează imaginea, reacționează prin furie sau dispreț. 

Narcisismul vulnerabil, cunoscut și sub denumirea de narcisism ascuns, reprezintă cealaltă față a monedei. Deși la suprafață aceste persoane pot părea retrase, sensibile sau chiar modeste, în profunzime trăiesc aceleași nevoi de validare și fantezii grandioase ca și narcisicii clasici.

Trăsăturile principale sunt următoarele:

1. Stimă de sine fragilă: Persoana se simte nesigură și are nevoie constantă de confirmare, pe care o cere indirect.

2. Sensibilitate la critică: Chiar și o mică observație poate provoca rușine, anxietate sau resentiment.

3. Tendință spre retragere: Pentru a evita expunerea, preferă izolarea și rămâne adesea în rolul de victimă.

4. Resentimente și fantezii ascunse: Deși se simt inferiori, pot avea gânduri de superioritate – „Dacă lumea m-ar înțelege, ar vedea cât valorez cu adevărat.”

5. Emoții fluctuante: Oscilează între autocritică excesivă și furie reprimată.

Cauzele acestei tulburări sunt complexe și variate. Printre acestea se numără:

1. Predispoziția genetică: De exemplu, o predispoziție biologică spre hipersensibilitate la respingere poate crește riscul apariției formelor vulnerabile de narcisism. De asemenea, un temperament mai dominant și extravertit poate favoriza dezvoltarea tipului grandios.

2. Modele parentale și dinamica familială: Relația părinte-copil este unul dintre cei mai importanți predictori ai dezvoltării narcisismului. De exemplu, părinții care transmit constant copiilor ideea că sunt speciali și mai buni decât ceilalți pot duce la dezvoltarea unei imagini de sine grandioase, dar fragilă la critică. 

3. Funcționarea creierului: Tulburarea de personalitate narcisică face parte din clusterul B, alături de tulburarea antisocială, tulburarea histrionică și tulburarea borderline. În general, aceste afecțiuni sunt asociate cu probleme în zonele creierului care sunt responsabile de reglarea emoțiilor și a empatiei.

4. Experiențele negative: În contrast, dacă în trecut pacientul a fost respins, criticat în exces sau n-a primit afecțiunea de care avea nevoie, dezvoltă o nevoie permanentă de validare.

E una din cele mai folosite și utile metode folosite în gestionarea narcisismului. Scopul acestei intervenții este aceea de a ajuta pacientul să-și descopere și să-și modifice gândurile, convingerile și comportamentele dăunătoare. CBT le permite celor afectați să învețe strategii de autoreglare, dar și de interacțiune. Astfel, vor reuși să construiască relații sănătoase cu cei din jur, dar și să gestioneze momentele dificile.

Acest model își propune să ajute pacientul în a înțelege care sunt motivele care stau la baza narcisismului. El începe să înțeleagă cum, de exemplu, anumite evenimente din copilărie și-au pus amprenta asupra sa. De asemenea, specialistul îl ajută să-și înțeleagă mai bine reacțiile și să le schimbe cu altele mai potrivite.

În cadrul ședințelor, cu îndrumarea unui expert, persoana afectată interacționează cu alți oameni, dar și învață din experiențele lor. Făcând parte dintr-un mediu sigur și lipsit de judecată, ea va înțelege impactul comportamentului asupra celorlalți, va fi mai empatică și va învăța noi abilități de socializare.

Narcisismul are un impact negativ și asupra membrilor din familie. Prin terapia de familie, comunicarea între cei dragi ve deveni mai eficientă, iar conflictele se vor gestiona cu mult mai ușor. În același timp, oamenii apropiați vor înțelege mai clar simptomele narcisismului, cum să facă față episoadelor care apar și cum să-și consolideze relația cu pacientul.

Medicamentele nu vizează exact tulburarea narcisică. Totuși, atunci când există comorbidități cum ar fi depresia sau anxietatea, ele pot fi incluse în schema de tratament. Specialistul poate prescrie antidepresive sau stabilizatoare de dispoziție. Ele au efecte pozitive asupra stărilor emoționale și disfuncțiilor psihologice.

Ce este narcisismul? E o condiție care variază de la anumite trăsături individuale pe care le putem manifesta fiecare dintre noi, până la tulburarea de personalitate care poate produce suferință semnificativă celor afectați.

Dacă observi simptome persistente la tine sau la cineva apropiat, cea mai bună cale este evaluarea de către un specialist în sănătate mintală, care poate stabili un diagnostic corect și un plan terapeutic adaptat.