
Orice părinte responsabil ca tine se gândește la siguranța copilului său.
Agresiunea din partea colegilor, cunoscută și sub denumirea de bullying, este una dintre cele mai mari griji în școli și licee.
Intervenția rapidă și eficientă este crucială pentru dezvoltarea și menținerea stimei de sine a copilului. Traumele îl pot afecta pe termen lung.
Iată cum apare fenomenul, la ce semne să fii atent și cum îți poți ajuta copilul:
Bullying-ul este deseori întâlnit în școli și licee. Pe lângă efectele fizice, elevii au parte și de probleme la nivel emoțional. Este important să înțelegi faptul că în cazul situațiilor de hărțuire:
Victima bullying-ului este supusă batjocurii în mod repetat;
Întâmplarea este voită, iar agresorul își manifestă deschis intenția de a face rău;
Persoanele despre care se consideră că nu se pot apăra sunt constant ținta intimidărilor.
Abuzul se poate manifesta în mai multe moduri ⮕
Conform Organizației Salvați Copiii:
Pentru combaterea fenomenului, s-a realizat o serie de intervenții și s-a încercat aplicarea Legii împotriva violenței psihologice. Totuși, teama de bullying a depășit grijile legate greutatea ghiozdanului sau siguranța fizică.
O mare parte dintre victime nu spun familiei că se află într-o perioadă dificilă. Cade în grija ta de părinte responsabil să-l ajuți să gestioneze aceste situații. Modificările de comportament trebuie să fie cât mai repede recunoscute și astfel să acționezi.
De multe ori, copiii luptă cu bullying-ul în tăcere. Ei aleg să nu spună nimic pentru că le e frică să nu fie judecați sau să se înrăutățească situația. De aceea, trebuie să te pregătești în a recunoaște semnele care sugerează că cel mic e batjocorit sau hărțuit. Principalele semnale de alarmă sunt următoarele:
1. Schimbări de dispoziție sau comportament: Schimbarea bruscă arată că ceva nu e în regulă. Când copilul tău devine din senin retras, anxios ori neobișnuit de trist, sunt șanse mari să se confrunte cu bullying-ul.
2. Răni inexplicabile: Vânătăile, tăieturile sau zgârieturile apărute pe corp ascund deseori agresiuni fizice, nu neapărat accidente.
3. Evitarea situațiilor sociale: În cazul în care un copil se ferește dintr-o dată să meargă la școală, începe să chiulească sau chiar își evită prietenii, s-ar putea să stea departe de fapt de persoanele care îi fac rău.
4. Rezultate școlare scăzute: În momentul în care notele scad rapid sau interesul față de teme nu mai e la fel de mare, îți pui niște semne de întrebare. Abuzul de orice fel îi afectează capacitatea celui mic de a se concentra asupra sarcinilor.
5. Evitarea tehnologiei: Ca urmare a evoluției digitale, cyberbullying-ul a devenit foarte comun. Dacă brusc nu-și mai folosește telefonul sau pare agitat fix după ce a folosit rețelele sociale, e probabil să fie victima hărțuirii.

Modificările bruște de comportament sunt un semn că a apărut un nou factor de stres. De exemplu, poate că fiul sau fiica ta a devenit mai tăcut/ă, și-a pierdut încrederea, pare că ascunde ceva sau chiar a început să lipsească de la ore. Pe lângă simptomele de natură psihologice, e important să le urmărești și pe cele fizice, precum: durerile de cap sau stomac, greața, insomnia ori pierderea poftei de mâncare. În cazuri de agresiune fizică, poți observa și leziuni pe corp, cum ar fi vânătăi. Acestea sunt semne clare că un copil sau adolescent se confruntă cu bullying-ul.
Următorul pas este să vorbești cu copilul tău despre dificultățile sale. Ai șansa de a-l face să se simtă ascultat și înțeles. Spune-i că niciun fel de hărțuire nu e justificată și că nu este vina sa pentru ce se întâmplă. Pune-i întrebări despre cum merg lucrurile la școală și, chiar dacă se deschide greu, o atitudine empatică îți va aduce răspunsurile de care ai nevoie. Pe tot parcursul dialogului, apelează la un ton calm, prietenos și încurajator. Prin acest mod, el realizează că nu are motive să se teamă. Mai mult, amintește-i că siguranța și sănătatea sa mintală sunt deosebit de importante și că trebuie să vorbească cu o persoană de încredere când are nevoie de ajutor.
Odată ce ai aflat cine îți intimidează copilul, prezintă situația familiei sale și căutați împreună cele mai bune soluții. Astfel, ea va interveni și îl va face să înțeleagă că acțiunile sale nu sunt benefice nici pentru el, nici pentru victimă. În același timp, oricât de îngrijorat/ă ai fi, este esențial să menții o atitudine calmă în interacțiune, pentru a evita o degenerare a situației.
Când nu observi îmbunătățiri sau copilul tău este în continuare reticent în a-ți spune problemele, programează o discuție cu un cadru didactic. Explică situația oferind exemple de cazuri în care băiatul sau fata ta s-a confruntat cu bullying și colaborează pentru a găsi o rezolvare eficientă. Ulterior, este important să rămâi la curent cu situația și să urmărești măsurile luate de școală.
Dacă discuțiile cu părinții agresorului și cu personalul școlii sau liceului nu dau rezultate, depune o plângere la Inspectoratul Școlar Județean sau chiar la Poliție, când este necesar. Conform Codului Penal, în calitate de părinte sau tutore legal ai dreptul să raportezi incidentele de hărțuire școlară în termen de trei luni de la descoperirea lor. Așadar, nu aștepta ca lucrurile să treacă de la sine și acționează rapid!
Bullying-ul lasă răni adânci și afectează sănătatea mintală a copilului. Poți lua legătura cu specialiști cum ar fi terapeuți de familie sau terapeuți pediatrici. Prin participarea la psihoterapie, victima va învăța, asistată de experți, cum să aibă grijă de emoțiile sale, cum să gestioneze stările negative și își va dezvolta abilitățile sociale și de comunicare asertivă. În acest fel, se evită efectele psihologice negative pe termen lung și se creează un sentiment de solidaritate și apartenență care facilitează vindecarea.
Evidențierea și dezvoltarea calităților are o importanță majoră în menținerea stimei de sine a fiecărui elev. Încurajează-ți fiul sau fiica să-și urmeze hobby-urile, să se implice în activități extracurriculare care îi permit să-și petreacă timpul productiv și să cunoască persoane noi, cu pasiuni asemănătoare. Amintește-i des că este unic/ă și că ești mândru de realizările sale. Ține minte: cu cât un copil sau adolescent se simte mai bine în pielea lui, cu atât e mai puțin probabil ca bullying-ul să-i afecteze starea de bine.
Anumite populații sunt mai predispuse la bullying – de exemplu: copiii care au dizabilități, o altă orientare sexuală sau care provin din medii defavorizate. Totuși, orice copil poate să fie victima abuzurilor, indiferent de gen, vârstă sau mediul în care se află.
Bullying-ul reprezintă una dintre cele mai mari și comune probleme ale sistemului educațional. Aflându-se într-o perioadă de dezvoltare, elevii trebuie să fie protejați și aibă parte de cele mai bune soluții pentru combaterea agresiunii.
Într-un asemenea context, familia joacă un rol important, iar tu ca părinte ai posibilitatea de a-ți îndruma copilul să depășească cu succes obstacolele care apar în cale.
Specialiștii de la Clinica HOPE tratează orice problemă emoțională prin aplicarea metodelor demonstrate științific.