Copilul tau are nevoie de ajutor? Apeleaza la un specialist
Frica copilului de monștri, șerpi, intuneric sau medic
Frica copilului se regaseste în diferite grade de intensitate, la fiecare in parte.
Lumea copiilor este plina de pericole, atat reale cat si imaginare, pe care multi dintre noi adultii am uitat ca exista, asadar frica copilului nu este de neglijat.
Unele sunt frici normale ale copilăriei, altele nu. Rolul părintelui este să-l liniștească și să-i înlăture frica, iar dacă face bine acest lucru, rezultatul este că cel mic se va simți în siguranță în viața lui prezentă și viitoare.
Studiile inca arata ca starile de anxietate sunt printre cele mai des intalnite probleme psihice la cei mici. In marea majoritate a cazurilor, simptomele anxietatilor la adulti apar din copilarie. Asadar tratarea anxietatilor din copilarie nu numai ca ajuta copilul sa treaca peste ele dar ajuta si la prevenirea tulburarii de anxietate pe viitor, in viata adulta.
Frica celor mici este, într-o anumită măsură, sănătoasă și de înțeles. Ea ne ferește atât pe noi, cât și pe copiii noștri de pericole. Ne învățăm copiii să se teamă să alerge pe o stradă aglomerată, să le fie frică să accepte bomboane de la străini ori să înghită substanțe neidentificate din dulăpiorul cu medicamente, etc. În astfel de cazuri, îi învățăm să se teamă de rezultate, să fie precauți, ceea ce este cu totul altceva decât să gestioneze o frică mai degrabă imaginară, decât reală.
Gandirea si emotiilr copiilor se schimba si evolueaza constant. Fiecare copil este unic si se dezvolta in ritmul sau propriu. Asadar nu este mereu usor sa distingi temerile normale de cele care au nevoie de atentie speciala.
Sunt însă o mulțime de alte frici pe care le va manifesta copilul tău și de care trebuie să-l ajuți să scape. Netratate, acestea se pot dezvolta în fobii mult mai grave în viața adultă.
Cum ne raportăm la ele
Frica copilului tău se schimbă mereu. Iată care sunt câteva dintre cele mai comune, pe care probabil le va avea în anumite etape ale dezvoltării lui. Îți vom oferi câteva sugestii pentru modurile în care îl poți ajuta să scape de cele mai multe dintre ele, și apoi liniile generale care trebuie urmate indiferent de tipul de frică.
Cum îl poți ajuta
În situația ideală, lumea bebelușului este o oază de siguranță și calm, asigurate de părinți. Orice tulbură asta – un zgomot puternic sau un străin, de pildă, provoacă frică. Cel mai simplu lucru pe care-l poți face pentru a menține calmul este să stabilești o rutină predictibilă și să micșorezi cât mai mult posibil numărul de persoane care au grijă de copil. O legătură puternică cu copilul tău – prin atingere regulată, contact vizual, vorbit sau cântat – creează o bază de încredere care îți va fi de folos și mai târziu în a-ți ajuta copilul să lupte cu anxietățile sale.
Frici comune la copii în perioada preșcolară
Cum îl poți ajuta
Descompune provocarea în pași mici. De pildă, transformă debaraua cea întunecoasă în ceva amuzant și pozitiv. Creând o altă emoție, frica copilului se va diminua. Fii creativ: stai cu el pe întuneric și citește-i o carte la lumina lanternei, faceți cinci strâmbături caraghioase și ieșiți imediat din camera întunecoasă, atrage-l într-un joc cu întrebări și răspunsuri, etc. Toate acestea îi vor da o cu totul altă stare de spirit. Pentru cele mai bune rezultate, faceți asta frecvent.
Alte sugestii:
– Lasă-i o lumină aprinsă, dar ai grijă cum o pui, pentru a nu crea tot felul de umbre înfricoșătoare.
– După ce lumina a fost stinsă, rămâi în cameră câteva minute și vorbește cu copilul despre cât de diferit arată lucrurile pe întuneric (de pildă, o perdea care flutură în vânt arată complet altfel decât în timpul zilei).
– Lasă ușa de la camera copilului ușor deschisă și spune-i că nu vei fi departe.
– Dacă cel mic se trezește noaptea, nu-l invita în patul tău, pentru că poți crea un obicei foarte greu de eliminat apoi. Liniștește-l la el în cameră și spune-i că ești mândru de el că a crescut destul de mare ca să doarmă singur în cameră.
Prima tentație este să-i arăți copilului cine se află sub mască, scoțând-o și punând-o în mod repetat. Uneori acest lucru nu este suficient. Există însă metode de a-i arăta asta treptat: arată-i mai întâi poze, de pildă. Fă poze cu ține și alți membri ai familiei cu masca (costumați) și fără, sau cu masca parțial dată la o parte. Găsește cărți cu oameni în costume și citește-le împreună cu el. Joacă-te cu el de-a machiajul.
Acesta poate schimba aspectul unei fețe, dar este mai puțin radical decât o mască. Machiați-vă unul pe altul, dar pune-l să se uite în oglindă după fiecare pas. Apoi puteți adăuga alte obiecte de deghizare (pălării, ochelari, peruci, etc.). Este important să îndepărtezi această frică: un copil care se teme de costume s-ar putea speria de un pompier, de pildă, ceea ce ar îngreuna salvarea lui în caz de forță majoră.
Încurajează-l să vorbească despre monstrul imaginar și pune-l să-l deseneze. Limitează filmele și desenele animate cu monștri la care are acces. Este de preferat mai ales dacă ceea ce desenează seamănă suspect de mult cu un personaj din acestea.
Povestește-i că și tu ai avut astfel de temeri, dar că monștrii și fantomele nu sunt reali.
Ajută-l să facă diferența între real și imaginar. Nu te preface că gonești „monstrul de sub pat“. Asta nu va face decât să-i confirme că există cu adevărat un monstru acolo, ceea ce va înrăutăți lucrurile.
Rezistă tentației de a-l proteja excesiv sau de a-l încuraja cu cuvinte de genul: „Ei, hai, că nu se întâmplă nimic!“. Oferă-i mai degrabă experiențe directe, sigure. Vorbește cu un proprietar de câine și întreabă-l: „E prietenos câinele? Putem să-l mângâiem?“. Sau spune-i copilului: „Uite, dă din coadă! Ăsta e semn că e fericit“. Din nou, înaintează cu pași mici, cât mai frecvent, fără să-l forțezi sau să-l bruschezi.
Alte sugestii:
Nu-i transmite fricile tale. Studiază comportamentul potrivit în preajma animalelor și abia apoi învață-l și pe copil (de exemplu, că întotdeauna de un câine trebuie să te apropii din față și să-i permiți să te vadă și să-ți miroasă mâna).
Frici comune ale copiilor în timpul anilor de școală
Faptul că atât de mulți adulți încă se mai tem de dentist, de pildă, își are rădăcinile în frica din copilărie, care nu a fost rezolvată. Ea este provocată de obicei de faptul că cel mic are senzația că nu are niciun control asupra situației, dar copiii trebuie să meargă la doctor, mai ales la dentist, regulat, astfel încât este foarte important ca această frică să fie depășită.
Câteva sugestii:
Alege cu grijă medicul. În cazul dentistului, dacă este posibil, alege unul specializat în stomatologie pediatrică. Începe devreme, cu vizite pentru controale regulate, pentru ca micuțul să se obișnuiască cu cabinetul medical, fără să aibă experiențe neplăcute. Deprinde-l cu o bună igienă a dinților, astfel încât vizitele la dentist să nu necesite intervenții majore. Încearcă să nu-i transmiți copilului propriile tale temeri (dacă este cazul).
Cum îl poți ajuta
Explozia de cunoștințe și experiențe din perioada școlară le face cunoștință copiilor cu pericole mai reale: simulări de incendii, hoți, furtuni sau războaie. Încep să perceapă direct lumea reală.
Nu-ți închipui însă niciodată că știi care este sursa exactă a fricilor copilului tău. Dacă evită locurile unde se poate înota, de pildă, se teme de apă sau de înec? Sau de fluierul salvamarului? Singura modalitate de a afla este să-l întrebi.
Aceasta este, într-o măsură, o frică sănătoasă, deoarece sunt animale care pot fi extrem de periculoase. Totodată, nu trebuie să ia proporții și să se transforme într-o frică irațională. Citiți împreună despre șerpi și păianjeni. Vorbiți despre cazurile în care unii pot fi periculoși. Arată-i copilului că nu toți sunt astfel și că își au rolul lor în natură. Explică-i ce măsuri concrete de precauție trebuie să ia atunci când poate intâlni specii periculoase (și în ce împrejurări se intâmplă asta).
Copiii care se tem de dezastre naturale ar putea fi ajutați dacă le spui să-ți povestească ce au învățat la școală despre furtuni, tornade sau cutremure. Asta le va schimba starea de spirit și-i va face să vadă lucrurile în alt fel, să simtă că au totuși control asupra situației, într-o anumită măsură.
Poate avea o serie întreagă de cauze, unele reale, altele imaginare. Trebuie să afli în primul rând care anume este frica copilului: e frică de școală, sau frică de a părăsi casa? Dacă e frică de școală, ce anume îl sperie, exact: frica de a merge cu microbuzul școlii? Frica de eșec? Frica de a fi tachinat? Fiecare dintre aceste posibilități trebuie tratată într-un mod specific, eventual cu ajutorul profesorilor, dacă este necesar. Uneori, ajută dacă își găsește un prieten cu care să se ducă și să se întoarcă de la școală și să se joace în recreații.
Dacă este vorba despre frica de a pleca de acasă, asigură-te că nu simte neliniștea ta în legătură cu el și că știe că vei fi tot acolo când se întoarce de la școală.
Discută cu el în fiecare zi despre ce s-a întâmplat la școală.
În general, un copil nu se teme de moarte decât dacă a văzut-o la o persoană ori un animal. Abia atunci își pune probleme privitor la propria mortalitate. Poate că cel mai blând mod în care poți aborda acest aspect este să recunoști față de el că și tu ai avut astfel de temeri în copilărie. Astfel îi arăți că înțelegi cât de puternică poate fi această frică și că-i ești alături pentru a-i oferi sprijin sau alinare oricând are nevoie.
Copilul tau are nevoie de ajutor? Apeleaza la un specialist
Copilul tau are nevoie de ajutor? Apeleaza la un specialist
CITESTE MAI DEPARTE: