Pediatrie – Cum sunt pediatrii diferiți de alți medici?

Cand este vorba de pediatrie, aflam unul dintre cele mai interesante lucruri. Copiii nu sunt adulți în miniatură, ci organisme complexe, în curs de dezvoltare. Au nevoi particulare, diferite de cele ale persoanelor aflate la maturitate. Acest lucru a fost evident încă de la începuturile civilizației umane.

În textul său despre medicină, filosoful grec Celsus, afirma că „În general, băieții nu ar trebui să fie tratați la fel ca bărbații”. Ca urmare, încă de la nașterea medicinei, anumiți doctori s-au specializat în tratarea copiilor. Aceștia poartă titulatura de pediatri, cuvântul de origine greacă fiind tradus ca „vindecătorul copiilor”.

Istoric in pediatrie

Unele dintre primele mențiuni de pediatrie datează încă din India antică, din texte aiurvedice, compuse în secolul 6 î.e.n. Un manuscris din Grecia secolului 2 e.n., aparținând ginecologului Soranus din Efes, conține referințe legate de neonatologie. Este o ramură a medicinei, care este axată pe tratamentul și îngrijirea nou-născuților. În ciuda recunoașterii nevoii pentru grijă specializată acordată copiilor și nou-născuților, pediatria nu a fost întemeiată ca specialitate medicală până în secolul XVIII.

Medicul suedez Nil Rosen von Rosenstein este considerat părintele pediatriei moderne. Acesta este și autorul primului manual modern pe acest subiect, „Bolile copiilor, și remediile lor”, publicat în anul 1764. În ultimele secole, specialitatea pediatrie a continuat să se dezvolte, și să se consolideze ca o specialitate cu importanță critică. S-a intamplat odată cu creșterea nivelului de trai și grijei acordate copiilor noștri.

Primul spital de copii din lume a fost inaugurat în Paris în anul 1802. In prezent, aceste spitale sunt departe de a fi o raritate. Au locuri de joacă, picturi pe pereți, pătuțuri pentru copii și părinții însoțitori, și jucării în cabinete, spitalele de copii sunt instituții medicale aparte. Au o atmosferă și decoruri mai prietenoase, potrivite pentru pacienții tineri. Acestia adesea nu înțeleg de ce se află acolo.

Ce este pediatria?

Pediatria este ramura medicală care se ocupă cu tratarea bebelușilor, copiilor și adolescenților, până la vârsta de 18 ani. Un pediatru este special pregătit pentru gestionarea problemelor de sănătate la pacienții tineri. Mulți consideră că bolile sunt aceleași la copii și adulți, iar un medic de adulți e poate mai bine pregătit să trateze un copil. Lucrurile nu stau chiar așa.

Organismul imatur al unui bebeluș, copil sau chiar adolescent, este extrem de diferit de cel al unui adult. Începând de la cea mai evidentă distincție dintre adulți și copii, respectiv mărimea lor, … până la metabolismul și secreția hormonală, toate acestea sunt diferite. Medicii trebuie să cunoască particularitățile fiziologice specifice fiecărei vârste pentru a diagnostica, dar și pentru a trata minorii.

Tratamentul folosit in pediatrie

Un aspect deosebit de important în tratarea copiilor este cel al medicamentelor. Aceste substanțe pe care medicii le administrează pentru a ne vindeca sau ameliora anumite simptome, pot avea efecte devastatoare dacă sunt prescrise incorect. Absorbția, distribuția, metabolismul și eliminarea pastilelor diferă semnificativ la copii. Se intampla din cauza particularităților organismelor acestora.

Spre exemplu: nou-născuții și copiii mici au o secreție scăzută de acid clorhidric în stomac. Astfel PH-ul lor gastric este mai ridicat decât la adulți. Un mediu acid este esențial pentru descompunerea pastilelor, pentru ca acestea să fie absorbite. Însă din cauza acidității scăzute la copii, acestea rămân în stomac timp mai îndelungat. Se absorb mai bine decât la adulți.

Dacă doza nu este ajustată în concordanță, aceștia pot primi o supradoză, care le poate pune viața în pericol.

Alte aspecte ce trebuie luate în considerare atunci când se administrează medicamente copiilor sunt:

• metabolismul diferit, determinat de secreția de enzime diferită în stadii variate ale creșterii;
• cantitatea superioară de fluide în organism, care afectează dozarea medicamentelor hidrofile;
• dimensiunea ficatului și rinichiului, raportat la masa corporală; aceste organe fiind principalele responsabile de eliminarea medicamentelor și substanțelor toxice din organism.

Cum sunt pediatrii diferiți de alți medici?

Formarea in pediatrie

În România, pentru a deveni medic pediatru, este nevoie ca în primul rând să absolvi o facultate de medicină generală, la fel ca orice medic cu drept de practică. După terminarea celor 6 ani de medicină și promovarea examenului de rezidențiat, următorul pas este înscrierea într-un program de rezidențiat în medicină pediatrică. Acesta are o durată de 5 ani, și la sfârșitul acestora, în urma promovării examenului de specialitate, primești titlul de medic specialist pediatru.

Așadar, pregătirea de bază, universitară este comună la medicii de toate specialitățile. Însă programul de rezidențiat este specific specialității alese de aceștia. Astfel, medicii pediatri învață de-a lungul formării lor tehnici de diagnostic și tratament special destinate minorilor. De asemenea, aceștia își dezvoltă abilități esențiale de interrelaționare, pentru a putea gestiona o relație terapeutică cu totul specială în lumea medicală: trio-ul format din medic, pacient și părinte.

Specialitatea pediatrie este una dintre puținele ramuri medicale în care pacientul nu are drept decizional, ci părintele acestuia. Astfel, medicul trebuie să se asigure că stabilește o relație de încredere și profesionalitate atât cu pacientul, cât și cu tutorele legal al acestuia.

Daca vrei sa cauti o persoana cu experienta mai mare atunci ai nevoie de medic primar pediatrie. Titulatura de medici primari inseamna ca acestia o experienta mult mai bogata, specializare si va pot ajuta in cazul problemelor mai grave sau atipice. Se obtine bineinteles in urma unui timp de experienta si a unui examen.

Particularitati

În plus, medicii pediatri sunt pregătiți să se concentreze și să evalueze starea globală de sănătate fizică și emoțională a pacienților lor. Majoritatea medicilor de alte specialități sunt axați pe un sistem specific: cardiologii vor evalua inima și sistemul cardio-vascular, neurologii, creierul, și sistemul neurologic, iar specialistii pe nefrologie pediatrica vor lua în calcul rinichii și sistemul excretor.

Pediatrii însă sunt responsabili de creșterea propice a copiilor. Asta implică nu numai un corp sănătos, ci și o minte sănătoasă. Astfel, pediatrii nu se concentrează numai pe sănătatea somatică a copiilor. Iau în considerare o serie de alte aspecte cruciale pentru o dezvoltare armonioasă, precum integrarea socială, problemele emoționale și interrelaționale.

Specialistii in pediatrie au adesea un nivel de empatie crescut, precum și o flexibilitate superioară în comparație cu alți medici. Ei trebuie să interacționeze cu pacienți necomplianți, neascultători, care plâng și țipă, punându-le zilnic la încercare răbdarea și calmul. Este clar că o astfel de specialitate nu e potrivită pentru oricine. Odată ce mergeți cu copilul la un medic pediatru, e imposibil să nu remarcați diferența dintre acesta și medicii de adulți cu care ați interacționat.

Un medic pediatru e cel mai adesea glumeț, bine dispus, cu zâmbetul pe buze. Cel mai adesea, va avea o jucărie sau o mică recompensă la îndemân. Oricât de proaste ar fi veștile, nu va lăsa copilul să vadă îngrijorarea legată de starea acestuia. În această privință, medicii pediatri sunt aparte. Departe de a fi sobri, stoici și impasibili, cel mai adesea sunt similari cu pacienții lor: jucăuși, spontani și glumeți.

Ce face un medic pediatru?

Un medic specialist pediatru este ca un medic generalist pentru copii. Le urmărește dezvoltarea din copilăria timpurie până la maturitate și le oferă îngrijirea medicală de bază. Are grija sa le ofere servicii medicale adecvate cu nevoile lor.

Frecventa mersului la pediatrie:

• Oricand copilul are semne de imbolnavire nu ezitati sa-i oferiti asistenta medicala
• Este recomandat ca prima vizită la medicul pediatru să aibă loc la 2 săptămâni de la naștere, în cazul în care nu există complicații.
• Ulterior, în prima jumătate de an viață, vizitele sunt lunare,
• Mai tarziu, acestea sunt rărite la din 3 în 3 luni.
• După primii 3 ani de viață, medicul pediatru este consultat în cazul în care problemele copilului depășesc competențele de medicina de familie.

Cele mai frecvente afecțiuni la copii, care necesită consultul medicului pediatru, și chiar internare, sunt cele de natură digestivă și pulmonară. Creșele, grădințele și școala sunt mediile perfecte de transmisie a unor boli contagioase. Ex: infecția cu rotavirus (cea mai frecventă cauză de diaree acută la copii sub 5 ani) sau bronșita de cauză virală sau bacteriană.

Specialități de pediatrie

Așa cum am menționat, medicul pediatru este ca un medic generalist al afecțiunilor întâlnite la copii. Este similar cu medicul de familie sau unul specializat în medicină internă. Însă în ultimele decenii, nevoia instituirii unor specialități pediatrice a devenit din ce în ce mai evidentă, odată cu progresul din domeniul medicinei. În prezent, există nenumărate specialități de pediatrie. Fiecare este axata pe tratarea unui anumit sistem. Medicii pediatri trimit pacienții la acești medici oricând sunt depășiți de patologia cu care se confruntă.

Iată care sunt cele mai comune specialități pediatrice:

• Psihiatrie pediatrică – ramură ce se ocupă cu diagnosticul și tratarea afecțiunilor psihice la copii și adolescenți, precum ADHD, tulburare de spectru autist, depresie, anxietate, tulburare de opoziție și conduită;
• Oncologie pediatrică – ramură ce se ocupă cu tratarea cancerelor din perioada copilăriei, cele mai comune fiind leucemia, tumorile cerebrale, limfoamele;
• Neonatologie – ramură ce tratează nou-născuții, în special cei aduși pe lume înainte de termen sau cu complicații și/sau afecțiuni congenitale;
• Cardiologie pediatrică – ramură ce tratează afecțiunile cardio-vasculare la copii, acestea fiind cel mai adesea înnăscute sau consecința altor afecțiuni;
• Pneumologie pediatrică – ramură care se ocupă cu diagnosticul și tratarea afecțiunilor pulmonare la copii, precum astm, pneumonie, fibroză cistică, sau probleme respiratorii cauzate de insuficienta dezvoltare a plămânilor la nou-născuții prematuri.