Schizofrenia dezorganizata: simptome, afect inadecvat si tratament

Schizofrenia dezorganizata

Schizofrenia e una din cele mai întâlnite și grave tulburări psihice. Atât pacienții, cât și familiile acestora, sunt afectați de simptomele complicate ale acestei condiții.

Schizofrenia dezorganizată e cel mai sever subtip al schizofreniei. Este caracterizată de un comportament haotic, ce nu are un scop anume. Oamenii care suferă de ea se confruntă cu gânduri încurcate și incoerente, greu de înțeles.

Iată care sunt simptomele schizofreniei dezorganizate, care sunt cauzele și factorii de risc, cum se diferențiază față de alte forme de schizofrenie și cum se tratează:

Pacientul își pierde logica internă a discursului. Ideile nu mai sunt conectate rațional, iar din cauza asta, discursul devine dificil de înțeles sau chiar lipsit de sens. În cazurile mai complicate, apare ceea ce se numește ,,salata de cuvinte” – ea se manifestă prin îmbinarea haotică și fără logică a unor termeni.

Apare atunci când legăturile dintre idei sunt superficiale, ilogice și greu de urmărit. Pacientul trece rapid de la o idee la alta, fără să existe o conexiune între ele. Chiar dacă propozițiile pot fi corecte din punct de vedere gramatical, relația dintre ele nu e una puternică.

Discursul fragmentat presupune întreruperea constantă a fluxului de idei. Cel afectat începe o idee fără să o termine sau chiar să piardă ritmul gândirii în timp ce vorbește. Oferă răspunsuri scurte sau incomplete.

În acest caz, reacția nu se potrivește cu întrebarea sau contextul social. Persoana dă răspunsuri irelevante. De exemplu, la o întrebare simplă, ar putea răspunde cu un comentariu fără legătură sau să afișeze o reacție inadecvată.

Această formă de manifestare indică mai ales capacitatea scăzută de organizare și finalizare a unor sarcini. De exemplu, cel afectat începe să se ocupe de ceva (de exemplu: un proiect la locul de muncă), dar abandonează repede sau se ocupă într-o manieră dezordonată. Astfel, funcționarea zilnică începe să aibă de suferit.

Nu de puține ori, persoana poate, de pildă, să râdă într-o situație tristă sau să fie indiferentă într-o situație care, în mod normal, ar trebui să provoace fericire sau tristețe.

Cunoscută și sub denumirea de ,,blunted affect”, ea constă în reducerea intensității expresiilor emoționale. Mai precis, mimica feței nu e puternică, iar tonul vocii poate fi monoton. Deși sentimentele sunt prezente în interior, ele sunt slab exprimate la exterior.

Cauza exactă a schizofreniei nu se cunoaște momentan. Cercetători susțin că mai mulți factori contribuie la apariția ei: factori biologici, genetici, de mediu sau chiar utilizarea de substanțe. Totodată, se consideră că aceștia interacționează între ei, provocând apariția afecțiunii.

Persoanele care au o rudă apropiată cu schizofrenie au o șansă de cel puțin șase ori mai mare de a o dezvolta la rândul lor. Totodată, anumite substanțe interzise ar putea influența declanșarea condiției, iar cu cât un consumator e mai tânăr, cu atât riscul e mai mare. În același timp, expunerea la viruși sau malnutriție în timpul sarcinii, mai ales în primele două trimestre, sporesc semnificativ șansele.

Principalul mod prin care schizofrenia dezorganizată diferă de alte tipuri este predominanța simptomelor de dezorganizare a gândirii, comportamentului și afectului. În cazul ei, discursul greu de înțeles, comportamentul haotic și afectul nepotrivit fac parte din tabloul clinic general. Pacienții se confruntă cu greutăți în organizarea sarcinilor zilnice și păstrarea unei comunicări inteligibile. Alte forme de schizofrenie sunt:

În a patra ediție a Manualului de Diagnostic și Clasificare Statistică a Tulburărilor Mintale (DSM-4), schizofrenia includea mai multe subtipuri, printre care și schizofrenia dezorganizată. În acel context, un pacient ar fi primit diagnosticul de schizofrenie dezorganizată dacă ar fi prezentat simptome de expresivitate scăzută și gândire sau comportament haotic.

În urma diferitelor studii realizate, experții în sănătate au observat că oamenii care au îndeplinit criteriile de diagnostic pentru unul din subtipuri au avut și semne specifice altora. Astfel, în 2013, atunci când DSM-5 a fost publicat, formele respective au fost eliminate. Așadar, conform actualizărilor, o persoană e diagnosticată cu schizofrenie dacă îndeplinește cel puțin 2 din următoarele criterii:

Idei delirante – convingeri rigide de care un om se agață chiar și atunci când i se prezintă dovezi care le infirmă;

Halucinații – percepții care arată că nu există un stimul extern real (de exemplu: vederea, auzul sau simțirea unor lucruri care nu există);

Gândire dezorganizată – indicată de inabilitatea de exprimare a gândurilor într-un mod logic și inteligibil;

Comportament dezorganizat sau catatonic – include acțiuni infantile, agresivitate neprovocată și menținerea corpului în poziții ciudate;

Simptome negative – diminuarea expresivității și lipsa de motivație în implicarea activităților sociale sau profesionale.

Persoana afectată trebuie să manifeste unul din primele trei criterii – iluziile, halucinațiile sau gândirea haotică. De asemenea, simptomele trebuie să dureze minimum o lună și să continue timp de cel puțin 6 luni. În timpul evaluării, medicul psihiatru realizează un interviu clinic, constând într-un set de întrebări legate de modul de manifestare. Mai mult, se aplică testul Mental Status Examination, care verifică orientarea în timp și spațiu, memoria, atenția și judecata.

Tratamentul principal pentru schizofrenia dezorganizată e compus din medicație și psihoterapie. Rezultatele sunt cu atât mai bune dacă diagnosticul e pus rapid – simptomele acestei afecțiuni au un impact semnificativ asupra vieții de zi cu zi, în special în ceea ce privește educația, găsirea unui loc de muncă și traiul independent.

Medicamentele folosite pentru schizofrenie sunt cele antipsihotice. În cele mai severe cazuri, pacienții ar putea fi internați pentru siguranță și stabilizarea stării. Medicația contribuie la reducerea gândirii haotice și la îmbunătățirea funcționării zilnice. Totodată, în funcție de nevoile personale, medicul poate prescrie antidepresive, stabilizatori ai dispoziției sau medicamente anxiolitice.

Una din cele mai eficiente intervenții terapeutice pentru este terapia cognitiv-comportamentală (CBT). Ea poate fi utilizată în tratamentul schizofreniei pentru a ajuta persoana afectată să identifice problemele cu care se confruntă și să deprindă noi strategii prin care să facă față dificultăților. Cea mai utilă abilitate care poate fi învățată prin CBT este reglarea emoțiilor și examinarea proceselor de gândire.

Alte opțiuni de tratament sunt următoarele:

Terapia electroconvulsivă (ECT) – ECT presupune transmiterea unui curent electric prin creier pentru provocarea unei convulsii și eliberarea neurochimică – proces în care neuronii trimit semnale prin intermediul neurotransmițătorilor (de exemplu: dopamină), influențând starea de spirit, comportamentul și anumite funcții ale corpului.

Formarea profesională – Cu ajutorul formării profesionale, oamenii diagnosticați cu schizofrenie își găsesc mai ușor un loc de muncă, să-și continue și să-și finalizeze studiile cu succes și cum să comunice mai eficient cu cei din jur.

Sprijin din partea familiei – Chiar dacă nu e un tratamentul în sensul adevărat al cuvântului, ajutorul și empatia persoanelor apropiate joacă un rol esențial. E util ca membrii familiei să învețe despre cum afecțiunea se manifestă, ce variante de terapie există și cum să-și arate suportul.

Când vine vorba de psihoeducație în schizofrenie, aceasta are o importanță majoră. Aceasta e o formă de intervenție recomandată de ghidul de tratament în schizofrenie publicat de Asociația Americană de Psihiatrie. Prin intermediul acesteia, participanții:

Cunosc persoane care se confruntă cu probleme asemănătoare;

Înțeleg ce se întâmplă cu ei sau cu persoanele dragi care suferă de schizofrenie;

Înțeleg care mai exact este rolul chimiei;

Descoperă ce importanță au medicamentele în procesul terapeutic;

Descoperă care sunt cauzele și factorii declanșatori ai episoadelor schizofrenice;

Află noi tehnici prin care se poate ajunge la recuperarea completă.

Pe lângă pacienți, e esențială și prezența membrilor familiei. Prin acest mod, eficiența impactului crește semnificativ, iar echilibrul se reinstaurează.

Schizofrenia este o afecțiune complicată și care necesită atenția pacientului și familiei sale, indiferent de modul prin care se manifestă.

Recunoașterea simptomelor, apelarea la un specialist și tratamentul prompt sunt pașii care trebuie urmați pentru restabilirea echilibrului.

Echipa Clinicii HOPE oferă programe specializate pentru fiecare tulburare și e premiată pentru cele mai bune practici în domeniul medicinei.