Tulburarea de personalitate borderline
Tulburarea de personalitate borderline (BPD) reprezintă un model persistent de reacții emoționale, de gândire și de comportament. În BPD predomină instabilitatea în relațiile interpersonale, în imaginea de sine, instabilitatea marcată a emoțiilor, impulsivitate în reacții și comportament. Ele încep să se manifeste din adolescență și tinerețe conform definiției din Manualul de diagnostic și statistică a tulburărilor mentale – DSM V.
Inițial s-a considerat o tulburare mult mai frecventă la femei (90%). Studiile recente au dovedit o frecvență de 3:1, raport femei/bărbați, cu o subdiagnosticare la aceștia din urmă.
Tulburarea de personalitate borderline este mai frecventă decât se crede, cu o prevalență de aproape 6% în populația generală și de 10-20% în grupul pacienților psihiatrici.
Simptomele tulburării de personalitate borderline
Pentru a putea pune diagnosticul, conform criteriilor actuale, este nevoie ca persoana să prezinte 5 din următoarele 9 simptome:
(1) Eforturi disperate de a evita abandonul real sau imaginar.
De exemplu, persoana tolerează extrem de greu despărțirile, are tendința de a-și suna/căuta partenerul de foarte multe ori. Suportă cu furie și durere amânările, întârzierile, refuzurile, va face foarte frecvent crize de gelozie, cu acuze multiple pentru cea mai mică reală sau imaginară încălcare a așteptărilor. Va accepta foarte greu sfârșitul unei relații, uneori insistând luni/ani cu telefoane și mesaje. De asemenea, poate suporta greu vacanțele/absențele/greșelile terapeutului. Toate acestea urmate de foarte multe momente de acuze furioase, legate de „cât de puțin contează el/ea” pentru terapeut
(2) Un pattern de relaţii interpersonale intense şi instabile, caracterizat prin alternare între extremele de idealizare şi devalorizare.
Persoana alternează frecvent în relațiile de prietenie, dragoste, terapie, între momente de maximă efuziune emoțională. Inițial celălat este „minunat/perfect/cel mai bun”. Apoi, dacă simte/presupune o respingere/încălcare a așteptărilor, să gândească și să reacționeze cu furie, argumentând că celălalt este „cel mai rău/diavol/nenorocit/”. Poate decide impulsiv să „rupă” relația, pentru ca puțin timp mai târziu, să revină asupra deciziei, argumentând opusul.
În general, viața și oamenii sunt văzute în „alb și negru”.
Acest pattern de relații a dus la scrierea unei cărți celebre despre BPD: „I hate You, Don’t Leave Me” (Te urăsc, nu mă părăsi), 1991, de Jerold J., M.D. Kreisman, Hal Strauss.
(3) Perturbare de identitate: imagine de sine sau conştiinţă de sine marcat şi persistent instabilă.
Persoana poate avea frecvente momente în care părerea despre sine este una extrem de negativă. Uneori, se ajunge până la ura de sine și sentimente de lipsă completă de valoare, de inutilitate a propriei existențe. Toate acestea alterează cu momente de mândrie, de convingere puternică a justeței propriilor opinii/păreri, eventual cu devalorizarea/ironizarea altora.
Părerile despre ce contează/dorește să realizeze în viață sunt schimbătoare, persoana fiind însă în fiecare moment convinsă de permanența deciziei actuale.
(4) Impulsivitate în cel puţin două domenii care sunt potenţial vătămătoare (de ex., cheltuieli, sex, abuz de o substanţă, condus imprudent, mâncat compulsiv)
Sexul neprotejat, impulsiv și uneori compulsiv, apare și el des la ambele sexe, și poate duce la contractarea de afecțiuni grave (HIV, hepatite).
Persoana apelează la astfel de comportamente ca mecanism de liniștire a emoțiilor extrem de intense și dureroase. In felul acesta, atenuează durerile resimțite legate de abandon, împotriva plictiselii și vidului interior. Este o expresie a urii față de sine/alții sau din contră, ca expresie a forței de decizie proprie.
(5) Comportament, gesturi sau ameninţări recurente de suicid ori comportament automutilant.
Reprezintă cea mai ușor de recunoscut trăsătură a tulburării. Este cea care, prin dificultățile pe care le ridică, a dus la conturarea părerii specialiștilor că tulburarea de personalitate borderline „este imposibil de tratat”.
Trăsătura apare în formele cele mai grave de BPD.
Persoana apelează des la:
- Amenințări,
- Tentative de suicid.
Ca rezolvare a problemelor psihologice, a durerii psihologice resimțite, a imaginii negative despre sine. Deseori, persoana poate asocia episoade depresive majore. Tentativele de suicid sunt serioase și suicidul complet este posibil.
Relațiile interpersonale pot fi grav afectate de aceste permanente pericole și urgențe vitale. Este greu pentru partenerul de viață, părinți, terapeuți să continue relațiile într-o astfel de dinamică.
Automutilările sunt extrem de variate.
De la tăieturi pe mâini și picioare, arsuri cu țigara/alte surse de foc, arsuri chimice, înghițiri de obiecte ascuțite, lovituri auto-administrate cu palmele su pumnii. Multe automutilări sunt periculoase pentru sănătate (infecții), altele lasă cicatrici inestetice.
Automutilările pot fi impulsive, făcute „la nervi”, ca să calmeze o durere psihologică, ca să „trezească” o reacție. Vidul psihologic este prea terifiant, ca metodă de autocontrol în fața instabilității psihologice și relaționale.
(6) Instabilitate afectivă datorată unei reactivităţi marcate a dispoziţiei.
De ex: disforie episodică intensă, iritabilitate sau anxietate durând de regulă cateva ore şi numai rareori mai mult de câteva zile).
Reactivitatea dispoziției este unul din cele mai dureroase aspecte ale BPD. Reacțiile emoționale la stimuli obișnuiți sunt extrem de intense, de „fierbinți”, intensitatea emoției atingând foarte repede „temperatura” maximă. Durata lor variază foarte mult de la ore și zile, la săptămâni, și poate uneori justifică un diagnostic suplimentar de depresie majoră sau tulburare de anxietate. Asocierea cu tulburarea bipolară sau ciclotimia este frecventă.
(7) Sentimentul cronic de vid.
Persoanele care suferă de BPD descriu frecvent această senzație de „gol interior” sau de „vid”, ca o lipsă completă de emoții interne. Uneori, atât de stranie și greu de suportat. Încât pot recurge la automutilări ca o formă de a simți ceva. Alteori descriu starea ca o senzație de plictiseală profundă sau ca o lipsă de sens a vieții, provenită dintr-o poziție de viață de tipul „Eu nu sunt OK, ceilalți nu sunt OK, viața nu are sens”.
(8) Furie intensă, inadecvată ori dificultate în a controla furia
De ex., manifestări frecvente de furie, stare coleroasă permanentă, bătăi repetate.
Frecvent, abandonul, respingerile sau dezamăgirea așteptărilor provoacă stări de furie extrem de intense. Ulterior apar justificări în valuri, până când furia atinge o intensitate maximă. Uneori duce la agresivitate verbală sau fizică, spart de obiecte, alte acte distructive făcute impulsiv, dar se poate exprima și prin autoagresiuni: fie automutilări, fie implicarea în acte care sunt agresive față de sine (acte sexuale periculoase, mâncat compulsiv) .
(9) Ideaţie paranoidă sau simptome disociative severe, tranzitorii, în legătură cu stresul.
Ca justificare a furiei sau a devalorizărilor celorlalți, pot apărea tranzitoriu, momente de ideație paranoidă, uneori de intensitate psihotică, ce se remit rapid. Alteori apar fenomene disociative, cu senzații de derealizare sau disociere: „parcă nu mai eram eu, lumea era tulbure, mă simțeam ca și cum mă urmăresc pe mine din exterior, etc.).
