Tulburarea de personalitate dependenta: simptome, cauze si tratament

Tulburarea de personalitate dependenta: simptome, cauze si tratament

E firesc să cerem îndrumarea familiei, prietenilor sau colegilor când vrem să luăm o hotărâre. Însă, atunci când ne este extrem de dificil să acționăm pe cont propriu, ne bazăm constant pe ceilalți și ne e frică de faptul că ne vor abandona, trebuie să luăm măsuri cât mai rapid.

Iată ce înseamnă tulburarea de personalitate dependentă, care sunt simptomele ei, din ce cauze poate să apară și care sunt metodele de tratament recomandate:

Când suferă de tulburarea de personalitate dependentă, o persoană are dorința excesivă de a fi protejată de cei din jur, dar și o frică foarte mare de abandon. Se simte foarte des neputincioasă, are un comportament supus față de ceilalți și îi este greu să se îngrijească singură. De asemenea, întâmpină probleme când vine vorba de luarea unei decizii. În multe cazuri, pacientul se bazează pe sprijinul părinților sau al unui partener de viață. De exemplu, dacă vrea să-și schimbe locuința, va cere ajutorul unui apropiat pentru ca acesta din urmă să decidă unde anume să se mute.

Acceptarea abuzului de orice fel pentru a face pe plac;

Comportament pasiv sau supus;

Dificultăți majore în luarea hotărârilor pe cont propriu;

Greutate de a începe lucruri noi singur/ă;

Incapacitate de a contrazice oamenii;

Permiterea persoanelor din jur de a se ocupa de propriile probleme;

Teamă puternică de abandon;

Sentiment profund de tristețe după o despărțire.

Motivele apariției tulburării nu sunt cunoscute cu exactitate. Dar specialiștii în domeniu sunt de părere că anumite contexte măresc riscul de a dezvolta afecțiunea. Un istoric de boli cronice sau confruntarea cu anxietate de separare în copilărie sau adolescență sunt doi posibili factori.

Unii autori susțin că modul în care familia pacientului s-a comportat cu acesta e una din cauzele directe. Poate că părinții lui au fost prea protectivi, nu l-au îndrumat să dezvolte abilități de gestionare a situațiilor dificile sau neprevăzute și nu l-au lăsat să-și descopere propria identitate. Totodată, e probabil ca cel afectat să fi fost ,,acceptat” de cei apropiați doar dacă îndeplinea condițiile impuse, de exemplu: ,,Te iubesc doar dacă faci așa cum îți spun.”

Personalitatea se dezvoltă pe tot parcursul copilăriei și adolescenței. Astfel, în general, experții în sănătate mintală descoperă personalitatea dependentă după vârsta de 18 ani. Mai mult, e dificil de diagnosticat – mulți din cei afectați sunt de părere că nu e nimic în neregulă cu ei.

Pentru ca cineva să primească un răspuns exact, trebuie să îndeplinescă cel puțin cinci dintre simptomele prezentate anterior. De asemenea, sunt necesare dovezi care arată că acele tipare de comportament au fost prezente pe o perioadă îndelungată.

Atunci când există suspiciuni de personalitate dependentă, pacientului îi sunt puse întrebări legate de diverse aspecte, precum: istoric, performanțele de la școală sau muncă și relații. E important de menționat că acesta nu are mereu o înțelegere clară asupra comportamentelor sale. De aceea, prezența familiei sau a prietenilor la evaluare poate fi un factor decisiv.

Ca în cazul oricărei tulburări de personalitate, psihoterapia individuală sau psihoterapia de grup rămân cele mai eficiente opțiuni.

Pacientul descoperă cauza din spatele problemelor sale și află noi tehnici de a-și îmbunătăți starea. De pildă, va reuși treptat să-și asume singur responsabilitatea și să-și seteze obiective personale.

Mai ales în situația în care există și alte afecțiuni asociate, medicamentele pot fi de ajutor. Până acum, pentru tulburarea de personalitate dependentă nu a fost aprobat niciun tratament special cu efect asupra psihicului. Totuși, studiile efectuate au arătat că antidepresivele și anxioliticele sunt folositoare în gestionarea depresiei sau anxietății asociate.

Calitatea vieții nu se îmbunătățește de la sine. În lipsa ajutorului specializat, personalitatea dependentă duce treptat la apariția altor probleme. Cele mai grave sunt următoarele:

Apariția fobiilor;

Consumul de substanțe;

Dezvoltarea de anxietate sau depresie;

Dificultăți în relațiile sociale;

Posibilitatea de a deveni victima abuzurilor;

Gânduri sau tentative de suicid.

Când luarea deciziilor pe cont propriu pare un chin, frica de abandon e puternică și comportamentele abuzive sunt acceptate, discuția cu un specialist în sănătate mintală este binevenită.

Tulburarea de personalitate dependentă e o condiție serioasă, dar care se ține sub control. Cu intervenția potrivită, calitatea vieții se îmbunătățește considerabil și provocările se depășesc fără probleme.