Tulburarile de voce

Tulburările de voce la copii și adulți

Tulburările de voce sau conceptul de „calitate a vocii” țin de domeniul logopediei. Vocea noastră este analizată pornind de la criteriile auditive subiective. În descrierea acesteia se folosesc termeni precum:

• harshness (Engleză) echivalentul englezesc al termenului voce „aspră” sau „grea”
• vocea care continuă zgomote vocale intermitențe acompaniate de un timbru foarte jos;
• breathiness (Engleză) opusă vocii aspre – voce modulată prin vibrațiile corzilor vocale în momentul fonației;
• hoarseness (Engleză) vocea răgușită în care sunt prezente elemente de asprime și aer excesiv.

Tulburările de voce sunt cuprinse în sistemul de fonastenii, ceea ce înseamnă oboseală a vocii:

• fonastenii
• afonie (pierderea vocii)
• disfonemii (pierderi parțiale ale vocii).

Tulburările de voce – Cauze:

• afecțiuni ale sistemului nervos central sau periferic;
• afecțiuni psihomotrice;
• alte patologii (sindroame în care tulburarea de voce este simptom)
• afecțiuni ale aparatului respirator;
• deficiențe auditive.

Tratament

Măsuri complexe ce constau în tratamentul etiologic și smptomatologic – cel al medicului și tratamentul foniatric, ce revine logopedului. În disfonemia datorată unei hiperkinezii toate exercițiile de articulație și respirație se vor face de către logoped pe fondul unei relaxări generale. Exercițiile de reeducare a respirației; exerciții pentru reeducarea vocalelor – corectarea înălțimii, intensității vocii și a timbrului. Reeducarea vocală în laringite cornice, în mutațiile prelungite, etc. Tulburările de voce pot să fie remediate doar cu ajutorul unui specialist în domeniu. Specialitatea care se ocupă cu corectarea acestor probleme este logopedia.

Logopedia este o disciplină a științelor psihopedagogice, care se ocupă cu studierea și dezvoltarea limbajului. Scopul general este de a ajuta persoana să comunice în moduri mai utile și mai funcționale. Activitatea terapeutică nu implică relația doar dintre copil și logoped. În acest proces, este importantă și implicarea altor persoane precum: familia, educatorii sau profesorii, frați mai mari, bunici, unchi, mătuşi, prieteni etc.

Sursa de documentare: cartea „Logopediei” a Mariei Anca, Cluj-Napoca, 2002. Pg. 213_ 220.