Tulburarile psihice la adolescenti

Tulburarile psihice la adolescenti

Comportamentul patologic

Tulburările psihice la adolescenți pot fi foarte periculoase. Sanatatea mintala la adolescenti este o componenta esentiala a dezvoltarii lor generale, influentand semnificativ starea de bine emotionala, relatiile sociale si succesul academic. Tulburările psihice la copii și adolescenți sunt probleme de sănătate reale care necesită atenție imediată,
Perioada între 10 și 19 ani este una de tranziție biologică, psihologică și socială rapidă. Este asociată cu o nevoie de independență, autonomie, formare de identitate și acceptare de sine.

• o creștere a morbidității în toate aspectele legate de sănătate,
• creșterea nivelului activității sexuale,
• a consumului de droguri
• a consumului de alcool.

Există de asemenea niveluri ridicate de suferință și tulburări emoționale. Aproximativ 15% dintre adolescenți sufera de boli mentale, probleme de sănătate sau probleme de natură psihiatrică la un moment dat pe parcursul perioadei de dezvoltare. În plus, în comparație cu copilăria, există rate semnificativ mai ridicate de depresie. Exista mai multe tentative de suicid și suicid reușit în rândul tinerilor.

Ce reprezinta patologia?

Pentru tulburările psihice la adolescenții care prezintă un comportament ciudat. La stabilirea diagnosticului psihiatrul de copii și adolescenți va verifica:

• dacă există o afecțiune a corpului care afectează psihicul. (s-a lovit la nivelul capului, suferă de o afecțiune endocrinologică sau metabolică)
• apoi evaluează dacă modificările de comportament sau de dispoziție sunt grave. Adica daca au un impact sever asupra propriei persoane sau asupra relațiilor adolescentului cu școala, părinții, familia sau societatea.

Care este comportamentul patologic la un adolescent?

Comportamentul cu adevărat patologic în ceea ce privește tulburările psihice la adolescenți: este un comportament anormal care afectează de fapt capacitatea adolescentului de a funcționa si, implicit, are efecte asupra calitatii vietii.  Cu alte cuvinte, o criză de nervi nu este un comportament patologic decât dacă are un rezultat grav. Ex: auto-vătămarea, spitalizarea, exmatricularea de la școală sau alte consecințe majore, similare. De fapt, adolescenții care nu au niciodată o astfel de criză de „opoziție” sau revoltă, nu subminează autoritatea și nu se furișează afară din casă sunt extrem de neobișnuiți. Asta deoarece comportamentul adolescentin tipic include toate aceste acțiuni și mult mai multe pe lângă.

Semnele comportamentului patologic

(mai dăunător față de cel al mediei):

• Adolescentul se rănește prin tăiere, ardere, trăgându-și părul, etc.
• Provoacă daune semnificative în locurile în care se află.
• Dezvoltă o tulburare de alimentație (bulimie sau anorexie). Tinde să consume alimente în exces, fără a suferi de o tulburare hormonală.
• Tinde să facă adesea abuz de alcool sau droguri.
• Are tendința de a pierde sume semnificative de bani la jocurile de noroc.
• Manifestă comportamente sexuale deviante; promiscuitate sexuală.
• Minte în mod compulsiv.
• Este extrem de retras, temător, până la a nu mai merge la școală.
• Este foarte trist și prezintă afecțiuni în unul sau mai multe domenii importante din viața lui.
• Se simte adesea anxios sau îngrijorat.
• Manifestă adesea crize de „opoziție” sau revoltă.
• Manifestă adesea dureri de stomac sau de cap, fără o explicație medicală.

Semnele si simptomele sunt definite si de:

• Suferă de tuburări de somn și are coșmaruri în mod frecvent.
• Își pierde interesul pentru activitățile care îi făceau plăcere.
• Evită să petreacă timp cu prietenii.
• Întâmpină probleme la școală, devenind dificil pentru el să mai învețe sau să mențină contactul cu colegii.
• Se îngrijorează constant pentru greutatea sa – face sport în exces și ține diete drastice.
• Are energie scăzută.
• Se angajează în comportamente de risc.
• Consumă alcool, tutun sau alte droguri.
• Consideră că mintea îi este controlată de altcineva și pierde controlul propriu; aude voci.

În unele cazuri de tulburări psihice la adolescenti, comportamentul patologic este cauzat de schimbări biologice. Este important să intervii imediat ce observi schimbări radicale în comportamentul adolescentului. Copiii si adolescentii care manifesta schimbari radicale in comportament, cum ar fi izolarea sociala extrema, tulburari de somn, schimbari bruste de dispozitie, agresivitate necontrolata sau scaderea performantelor scolare, pot suferi de tulburari psihice care necesita atentie profesionala.
Solicită o programare la un psihoterapeut care lucrează cu adolescenții. Acesta ulterior va decide ce anume este mai bine pentru acesta. El va putea continua ședințele de psihoterapie (psihoterapie individuala sau poate fi vorba si de psihoterapie de familie) sau îl va putea recomanda către un control psihiatric realizat de un medic specialist. Terapia de familie poate fi o abordare extrem de benefica pentru a ajuta adolescentii care se confrunta cu tulburari psihice.

Comportamentul patologic la adolescenți – frecventa

Afecțiunile psihice au multe cauze și rezultă din interacțiunile complexe dintre o persoană și mediul său. A avea o boală psihică nu este o alegere sau un eșec moral. Afecțiunile psihice apar la rate similare în întreaga lume, în fiecare cultură și în toate grupurile socio-economice. Afectiunile psihice nu sunt o slabiciune sau o alegere. Sunt probleme medicale reale care pot afecta semnificativ gandurile, sentimentele si comportamentul unei persoane.

Daca este să vorbim despre tulburările psihice la adolescenți, impactul se extinde dincolo de statistici și tabloide, în sentimente și emoții. O tulburare psihică nu ar trebui să fie diferită de o boală fizică. O boală psihică face ca activitățile din viața de zi cu zi să fie mai dificile.Ex: munca, școala și socializarea cu alte persoane.

Identificarea timpurie și intervenția eficientă reprezintă cheia pentru tratarea cu succes a tulburării și prevenirea recidivării. Diagnosticul și tratamentul tulburărilor psihice la adolescenți sunt procese complexe care implică mai multe etape și colaborarea între diferiți specialiști. Medicul specialist va conecta simptomele și experiențele pacientului cu criteriile de diagnostic recunoscute (DSM sau ICD) pentru a ajuta la formularea unui diagnostic corect.