Atunci când primim o veste negativă de la medic, cel mai frecvent ne întrebăm „De ce eu?”. Este o nevoie firească a minții umane de a face ordine în haos. De a găsi modele și relații cauzale chiar și acolo unde ele nu există, pentru a putea explica inexplicabilul. Din păcate, în cazul afecțiunilor psihice, rareori primim un răspuns clar la această întrebare. Necunoscutul este frustrant și înspăimântător; dar mai devreme sau mai târziu învățăm să trăim cu el. Sau poate învățăm să avem o atitudine mai puțin egocentrică și să ne întrebăm „De ce nu eu?”.
Tulburarea bipolară este o afecțiune cronică, așa că în mod previzibil, numeroase persoane vor să înțeleagă ce o cauzează. Este important pentru a se putea proteja împotriva ei sau pentru a înțelege de ce au dezvoltat această afecțiune. În prezent, nu există o explicație clară cu privire la mijloacele de apariție a cauzelor tulburării bipolare. Însă, există mai multe teorii, precum și factori de risc, care ne pot predispune la această afecțiune.
Ca în cazul majorității afecțiunilor psihice, cauzele tulburarii bipolare exacte sunt necunoscute. Este vorba de rezultatul interacțiunii dintre un bagaj genetic predispozant și un mediu vulnerabilizant. Acestea duc la apariția ei. Faptul că nu există o cauză unică precum prezența tulburării la unul dintre părinți, poate fi o veste bună. Înseamnă că nimeni nu este condamnat să aibă tulburarea aceasta. În ciuda unui istoric familial al bolii, există posibilitatea să nu dezvolți niciodată simptome de tulburare bipolară.
Deși nu se poate vorbi despre cauze ale tulburarii bipolare certe, există o serie de factori de risc. E vorba despre factori care pot crește șansele ca cineva să fie diagnosticat cu tulburare bipolară.
Tulburarea bipolară (ca parte din tulburari mintale) este fundamental de natură biologică, condiționată de multiple componente psihologice, fiziologice. Lor li se adaugă și factorii ce țin de mediu și de reactivitatea la schimbările de mediu (reacția la stres). Dintre toate afecțiunile psihice; în etiologia tulburării bipolare factorii genetici și cei biologici joacă unul din cel mai importante roluri.
Cu toate acestea, apariția episoadelor individuale este puternic legată de mediu și alți factori psihologici și psihosociali. De aceea, pentru înțelegerea și; mai ales, tratarea acestei cauze a tulburarii bipolare; este crucială distincția între cauze (genetice și biochimice) și factori declanșatori (evenimente de viață stresante; stări fizice și fiziologice deosebite, factori psihologici – percepții; gânduri; interpretări – contexte culturale și sociale). La fel de important este și felul în care se întrepătrund și se condiționează reciproc.
Vorbim despre cauze genetice pentru o persoana cu tulburare bipolara?
Riscul de tulburare bipolară la rudele unei persoane diagnosticate cu această afecțiune este de la 60 – 70% în cazul unui geamăn monozigot. Până la 2 – 5%, în cazul unui nepot sau văr primar.
Faptul că riscul pentru populația generală este între 1 și 2%; indică în mod clar o bază genetică a tulburării.
Cercetarea mecanismelor de moștenire a tulburării bipolare a condus cercetătorii la concluzia că este „o tulburare genetică de tip complex”. Exista mai multe trăsături genetice vulnerabile distincte. Măsura în care aceste trăsături sunt transmise de-a lungul generațiilor stabilește nivelul de risc de a dezvolta sindromul la un anumit moment în viață. Instalarea timpurie a tulburării bipolare este asociată cu o încărcătură genetică mai mare. Cu alte cuvinte, persoanele cu cei mai mulți factori de vulnerabilitate genetică (cu cea mai mare densitate de rude afectate) au cele mai mari șanse de a manifesta cauze ale tulburarii bipolare. Manifestarea biologică a acestor factori genetici poate fi sub forma disfuncțiilor neurotransmițătorilor sau a dereglărilor ritmurilor circadiene.
Exista cauze biologice in randul pacientilor cu tulburare bipolara? Tulburarea bipolară (sau maniaco-depresivă, cum era numită în trecut) a fost; probabil; prima asociată cu termenul de „dezechilibru chimic”. Din punct de vedere biologic tulburarea bipolară constă în stări disfuncționale ale creierului produse de modificări ale concentrațiilor de neuropeptide; neurotransmițători și/sau de anomalii neurofiziologice și neuroendocrine. Studierea sistemelor biochimice ale creierului arată că ele funcționează într-o interconexiune complicată; ceea ce explică varietatea simptomelor tulburării bipolare și răspunsurile atât de diferite la farmacologie. Toate aceste sisteme biochimice atât de complexe ale creierului sunt implicate în mecanismele cerebrale ce reglează atât procesele psihologice și cognitive complexe, cât și funcțiile vegetative, precum apetitul sau starea de veghe. De aceea, biochimia disfuncțională asociată acestei tulburări face ca medicația să fie esențială în gestionarea acestei afecțiuni.
Anomaliile biochimice neurale din tulburarea bipolară sunt asociate totodată cu disfuncții ale sistemului circadian, un fel de „ceas” al organismului. Acestea au rolul de a regla toate sistemele corporale. Ca atare, disfuncția fundamentală prezentă în tulburarea bipolară este instabilitatea produsă prin dereglarea acestui „ceas” intern vital. Instabilitatea se manifestă prin perturbarea multor ritmuri biologice. Ne referim la alternanța somn/veghe, foame/sațietate, variații ale temperaturii, hormonilor de stres – în special a cortizolului -hormonilor tiroidieni, melatoninei și a altor funcții fiziologice. De aceea, în tratamentul tulburării bipolare, pe lângă medicamente, este extrem de importantă stabilirea și respectarea unor rutine zilnice. Poate fi vorba despre un program regulat, cu respectarea orelor de somn (si intelegerea nevoii de somn) , a momentului de trezire/culcare, masă, activitate, relații sociale etc, care au rolul de a ajuta stabilizarea „ceasului” intern afectat. Diagnosticarea si tratamentul tulburarii bipolare implica o abordare comprehensiva, care include evaluari clinice detaliate si planuri terapeutice personalizate. Un plan de tratament corect este crucial in tot acest proces. Tratamentele pentru tulburarea bipolara trebuie respectate cu strictete pentru a asigura eficacitatea si stabilitatea pe termen lung.
Cand vorbim despre factori de risc in tulburarea bipolara?
Cauzele tulburarii bipolare sunt genetice (factori genetici) și biologice, însă acestea pot rămâne latente mult timp în absența unor condiții care să le declanșeze. Pe de altă parte, doar prezența factorilor declanșatori nu este suficientă pentru debutul unui episod, în absența vulnerabilității date de factorii genetici și biologici.
Printre cauzele tulburarii bipolare se numără:
Influența factorilor de mediu asupra sănătății psihice este bine cunoscută. Nu exista niciun dubiu că ei pot face diferența între apariția unei tulburări la persoane cu același nivel de risc genetic. Dintre aceștia, cei mai importanți factori de risc demonstrați în apariția tulburării bipolare sunt experiențele abuzive/traumatizante din copilărie.
Între 30-50% dintre persoanele ce manifesta cauzele tulburarii bipolare care au participat la studii, au afirmat că au avut o astfel de experiență.
Cel mai adesea tulburarea bipolară apare în adolescență sau la tinerii adulți. În această perioadă, simptomele inițiale pot fi ușor confundate cu problemele emoționale tipice vârstei. Persoanele la care debutează tulburarea bipolară pot fi mai energice și active decât de obicei. Sau dimpotrivă, lipsite de energie și chef de viață. Ele pot să-și schimbe brusc programul de somn (să doarmă mai mult sau aproape deloc). De asemenea, pot fi foarte triste sau foarte fericite. Atunci când apar simptome psihotice, precum halucinațiile, este destul de clar că nu e vorba doar de rebeliune adolescentină. Vorbim despre o problemă mai serioasă.
Un alt indiciu că ar putea fi vorba de tulburare bipolară este apariția unui comportament atipic în urma unui eveniment negativ major. Poate fi, de exemplu, despărțirea de iubit/iubită; picarea examenului de bacalaureat sau de admitere la facultate; repetarea unei clase sau bullying-ul de la școală. Conform uneia dintre teoriile apariției tulburării bipolare atunci când persoanele cu o predispoziție genetică spre tulburare bipolară sunt expuse unor evenimente stresante precum cele menționate anterior; schimbarile de ritm circadian si de neurotransmitatori declanseaza aparitia unui episod fie depresiv, fie maniacal. Episodul maniacal in tulburarea bipolară se caracterizeaza printr-o perioadă distinctă de stare de spirit anormal de ridicata, expansivă sau iritabila, Când se face referire la episoade depresive vorbim despre perioade distincte de depresie majoră, caracterizate printr-o dispoziție scazută persistentă și interes scăzut pentru majoritatea activităților. Acestea sunt simptome depresive.
Nu în ultimul rând, persoanele care au un istoric de tulburare bipolară în familie ar trebui să fie atente la orice schimbări bruște de comportament. Acest lucru poate fi benefic pentru a putea detecta semnele din timp și apela la ajutor specializat.
Citeste mai departe:
Medic Primar Psihiatru
Psihoterapeut cu peste 15 ani de experienta (peste 10.000 de ore de lucru cu clientii), cu formare in Analiza Tranzactionala
Experienta si interes profesional in psihoterapia persoanelor care sufera de tulburare bipolara si tulburare de personalitate borderline
Fondator al Retelei de Clinici Private Hope
Presedinte al Asociatiei de Terapie Dialectic-Comportamentala
Trainer DBT