
Cand e vorba de cei dragi, este firesc să-ți dorești o relație excelentă – fie că este vorba despre rude, prieteni sau partener.
Se întâmplă uneori ca în interacțiunea cu ei să ai parte de obstacole. În multe cazuri, asta se întâmplă din cauza traumelor din trecut.
Rezolvarea acestora la timp este importantă pentru construirea și menținerea unor legături sănătoase.
Evenimentele neplăcute îi afectează pe toți, inclusiv pe tine.
Iată cum funcționează traumele, cum îți influențează relațiile și ce soluții există:
Când experimentezi momente stresante, înspăimântătoare sau supărătoare, cărora le faci față cu dificultate și care nu depind de tine, ele își pun amprenta asupra ta. The National Child Traumatic Stress Network descrie câteva exemple de întâmplări care marchează pe cineva, printre care:
Abuzul și neglijarea fizică, psihologică sau sexuală;
Accidentele grave sau bolile care îți pun viața în pericol;
Discriminarea, prejudecățile și rasismul;
Violența în familie sau în comunitate;
Terorismul sau agresiunea în școală;
Pierderea bruscă a unui apropiat;
Experiențele de război;
Factorii de stres legați de armată.
În contexte asemănătoare, apar sentimente de neajutorare și lipsă de apărare. Această situație duce, implicit, la dificultăți de înțelegere a sinelui și a lumii din jur. Practic, îți poate fi greu să-ți folosești resursele interioare pentru a face față situațiilor dificile. Lăsate nerezolvate, aceste experiențe duc în timp la apariția unor dificultăți emoționale sau chiar tulburări psihice.
Alături de partea ,,sănătoasă” și de ,,supraviețuitor”, rămâne și partea traumatizată. Ea își face simțită prezența prin diferite simptome. Totodată, trăirile și reacțiile tale de acum vor fi similare cu cele din clipa în care s-au produs.
Întâmplările neplăcute din trecut îți influențează convingerile personale, iar în lipsa unui ajutor specializat, legăturile cu cei dragi au de suferit.
Când în alte situații ți s-a spus că emoțiile, fie ele pozitive sau negative, sunt ,,exagerate” sau că trebuie să te descurci pe cont propriu, înseamnă că ai dificultăți în a cere afecțiune sau sprijin de la ceilalți. Astfel, ajungi să te închizi în tine sau să te temi constant că vei fi respins, indiferent de acțiunile tale.
După ce ai traversat o perioadă complicată care te-a marcat puternic, vei simți că nu mai ai același control asupra reacțiilor tale. Vei acționa într-o manieră pe care alții o vor considera ca fiind neîntemeiată. Dacă nu-ți înțelegi și corectezi reacțiile, cei din jur le pot percepe ca fiind nejustificate.
Când ai experimentat momente nefericite, ești de părere că nu meriți afecțiunea și suportul altora. O asemenea atitudine influențează relațiile pe care le construiești. Mai mult, poți crede că nu te ridici la înălțimea așteptărilor, fapt care conduce la o lipsă de ambiție. Pe parcurs, te vei izola și sănătatea mintală se va degrada treptat.
O traumă provoacă formarea unei credințe conform căreia lumea nu este un loc sigur și că toți vor să-ți facă rău în mod intenționat. Așadar, ajungi să fii reticent chiar și față de cei care au intenții bune – părinți, prieteni buni sau partener. Acest lucru duce, în consecință, la certuri, acuze sau respingeri.
Evenimentele negative activează centrul fricii din creierul uman și te trimit într-o stare de luptă, fugă sau înghețare. Este un mecanism de supraviețuire des întâlnit. Totuși, te vei lupta cu o stare de atenție sporită chiar și ulterior. Este posibil să reacționezi la orice situație pe care o consideri periculoasă, chiar dacă e vorba de o amenințare adevărată sau nu. Spre exemplu, dacă ai fost victima abuzului psihologic în familie, te poți simți atacat atunci când persoana iubită îți atrage calm atenția.
Chiar dacă inconștient, poți reface și aduce din nou în peisaj anumite aspecte din trecut în relațiile pe care le ai în prezent. Altfel spus, recreezi tipare care sunt specifice experienței anterioare, în anumite cazuri forțând situația să se desfășoare exact la fel.
Când ai crescut într-un mediu ce nu a fost prielnic pentru dezvoltarea personală, ai tendința de a căuta, de pildă într-o prietenie, acele ,,calități” cunoscute ție, oricât de toxice ar fi. Ca urmare, te trezești într-o relație cu o persoană care-ți redeschide rănile, deoarece e un tip de atitudine care seamănă cu afecțiunea pe care ai primit-o până acum.
S-ar putea să experimentezi acea senzație că ești ,,mort pe dinăuntru”. Acest lucru e foarte comun atunci când e vorba de traume puternice, cum ar fi abuzurile suferite în copilărie. Creierul te ajută să faci față intrând într-o stare detașată, disociativă, care te protejează de tot ceea ce-ți dăunează. Mai mult, dacă ai avut parte de momente traumatizate în trecut, e posibil chiar și să treci de la o extremă la alta, de la o stare de hiperactivare la una de hipoactivare.
Traumele vechi te pot influența să eviți orice situație care îți amintește de evenimentul prin care ai trecut. Prin urmare, capacitatea de funcționare zilnică ți-e puternic afectată. Crezi că singura modalitate să rămâi în siguranță e aceea să-ți limitezi activitățile la care participi. Treptat, începi să te izolezi față de ceilalți, iar astfel relațiile tale au de suferit. Riști să pierzi prieteni sau alte conexiuni care până acum te implineau.
În ceea ce privește relațiile de cuplu, capacitatea de a fi intim atât emoțional, cât și fizic, are de suferit. Este vorba despre dificultatea de a fi apropiați unul de altul, vulnerabili sau intimi din punct de vedere sexual. Pe termen lung, se va produce o ruptură între voi doi.

Conform studiilor de specialitate, psihoterapia individuală și terapia de cuplu sunt cele mai eficiente modele de intervenție.
Psihoterapia individuală este recomandată persoanelor care au nevoie de ajutor în procesul de dezvoltare personală sau care doresc să aducă o schimbare pozitivă asupra calității vieții. Este utilă inclusiv în managementul situațiilor ,,de criză” ale vieții, cum ar fi traumele. Cu ajutorul unui specialist în sănătate mintală, capeți strategii eficiente de adaptare și îți recâștigi treptat încrederea, atât în tine, cât și în ceilalți.
Terapia de cuplu creează un spațiu sigur în care fiecare participant își împărtășește grijile, fără frica de a fi criticat și învinovățit. Fiecare membru va fi tratat la fel, fără diferențe, dar și ghidat în recuperarea rolului și a locului pierdut în tabloul relației sale.
Pe lângă intervenția specializată, alte tehnici utile sunt următoarele:
Comunicarea deschisă: Deoarece dezvăluirea evenimentelor traumatice e foarte grea, răbdarea și empatia sunt două elemente necesare. Astfel, crearea unui mediu în care prietenii sau partenerii să-și exprime fără griji gândurile și sentimentele este vitală.
Stabilirea unor limite: Crearea limitelor contribuie la construirea încrederii reciproce. În plus, aceasta creează respect reciproc și asigură o mai bună sănătate mintală.
Tehnici de relaxare: Practici cum ar fi mindfulness, yoga sau respirația profundă te ajută să-ți gestionezi emoțiile și să-ți procesezi experiențele cu mai multă empatie față de tine.
Nu trebuie ca traumele vechi să stea în calea relațiilor tale.
Meriți să te bucuri de momente cât mai frumoase alături de familia, partenerul și prietenii tăi.
Recunoașterea cât mai rapidă a problemei, ajutorul specializat și sprijinul celor din jur sunt cei trei piloni după care e important să te ghidezi.
Premiată internațional pentru cele mai bune practici, Clinica HOPE e specializată în tratarea traumelor.
Pune-ți sănătatea pe primul loc!
Dacă e posibil, ia o pauză. În acest timp, apelează la exerciții de respirație sau mișcare fizică. După ce te liniștești, revino în conversație și explică-i celeilalte persoane ce s-a întâmplat – de exemplu: ,,Cearta noastră îmi amintește de unele evenimente neplăcute din trecut.” Această soluție deschide calea către un dialog mai calm.
În primul rând, nu o lua personal. Amintește-ți că nu e vina niciunuia dintre voi. Apoi, întreabă-l de ce anume are nevoie. S-ar putea să aibă nevoie de puțin spațiu sau chiar să stai cu el până își revine din starea negativă. De asemenea, e important să afli ce anume îi declanșează reacțiile și să-l ajuți să le depășească treptat.
Nu există un timp anume – totul depinde de la om la om. Unii pacienți observă îmbunătățiri în câteva săptămâni, iar alții în câteva luni. Tot ceea ce contează e să ai răbdare cu tine însuți. Orice pas contează, oricât de mic ar fi el.