Daca in continuare ai dubii referitoare la mersul copilului tau la scoala, discuta cu un specialist pe aceasta tema.
Vârsta la care copiii ar trebui sa înceapă școală este un subiect care a generat dezbateri intense în rândul părinților, educatorilor și experților în educație. Află care sunt recomandările specialiștilor, din articolul ce urmează.
la ce varsta ar trebui sa inceapa scoala – In fiecare an, zeci de mii de copii au parte de una dintre cele mai memorabile zile din viața lor: prima zi de școală. Cu toții păstrăm fotografii și amintiri vii ale acelei zile. E vorba de nostalgie, dar și pentru că a fost un punct de cotitură. Educația joacă un rol vital în calitatea vieții noastre. Un început ratat poate compromite întregul nostru parcurs educațional și implicit, profesional. Studiile arată că cele mai mari rate de abandon școlar sunt întâlnite la copiii care repetă clasa I.
Cea mai eficientă metodă de a preveni o astfel de situație este să intervenim devreme și să ne asigurăm că cei mici sunt capabili să facă față responsabilităților pe care le presupune școala primară. Dar cum putem ști dacă copiii noștri sunt pregătiți să meargă la școală și care este cea mai bună vârstă?
Conform unui raport al Băncii Mondiale, 88% dintre țările din lume au o vârstă de începere a școlii de 6 sau 7 ani
Acest nivel este stabilit pentru a oferi destul timp și spațiu copiilor pentru a se dezvolta din punct de vedere neuro-psihologic, social și emoțional.
Care este cea mai bună vârstă pentru a începe școala În România?
În România, până de curând, vârsta de înscriere la școală era de 7 ani. Poti înscrie copilul la școala la aceasta vârstă fiind momentul potrivit.
Învațământul primar în Romania reprezinta prima etapa a educatiei obligatorii si cuprinde clasele I-IV. Este destinat copiilor cu varste cuprinse intre 6 si 11 ani, in functie de varsta la care acestia incep scoala. Însă în 2012 a fost introdusă clasa pregătitoare sau clasa 0, pentru copiii de 6 ani. Această schimbare a fost primită cu nemulțumire de către mulți părinți, care sunt de părere că cei mici ar trebui lăsați să copilărească atât cât mai pot. Legea le permite părinților să îi țină pe copii acasă dacă la începutul anului școlar nu au împlinit încă 6 ani. Astfel, unii copii merg în clasa pregătitoare înainte de a împlini 6 ani, iar alții când se apropie de 7, în funcție de credințele și dorințele părinților.
În America, obiceiul de a amâna începerea școlii pentru copiii care sunt născuți la limita dintre anii școlari este foarte comun. Mai ales în cadrul familiilor cu un venit peste medie, și se numește redshirting. Denumirea este împrumutată din sport, unde antrenorii pot alege să țină un jucător pe banca de rezerve un an, dacă nu este destul de dezvoltat fizic încă pentru a face față oponenților. Până la urmă, școala este poate cea mai importantă competiție din viață și orice părinte își dorește ca copilul lui să fie printre primii.
Această tactică a devenit din ce în ce mai populară în SUA, mai ales odată cu lansarea cărții „Excepționalii – povestea succesului”, a lui Malcolm Gladwell – un autor canadian, care susține că acei copii care sunt mai maturi au șanse mai mari de a obține succese încă de la începutul școlii.
Acest lucru ii va motiva să aibă un parcurs de succes în continuare. Această perspectivă are însă în vedere numai aspectul competitiv al școlii. Realitatea este că școala nu ar trebui să fie despre a-i depăși pe alții, ci de a-ți depăși propriile limite și de a dezvolta abilități care o să-ți asigure succesul profesional mai târziu. Părinții trebuie să gândească pe termen lung atunci când iau o decizie atât de importantă. Multe studii sugerează că mersul devreme la școală poate avea efecte benefice care durează o viață înreagă.
Pe de cealaltă parte, elevii mai mici, care au mers devreme la școală, erau la polul opus. Cel mai probabil pentru că au fost mereu nevoiți să țină pasul cu colegii mai mari. Acest lucru i-a motivat și i-a făcut să muncească mai mult, ajungând astfel să-și atingă adevăratul potențial. Elevii mai mari au o experiență radical diferită: aceștia descoperă devreme că pot să fie buni fără să depună prea mult efort și această atitudine persistă și atunci când materiile devin mai solicitante.
Această teorie este confirmată și de un studiu norvegian. S-a descoperit că în clasele mixte, în care sunt incluși elevi de diferite vârste, cei mai mici au un beneficiu enorm și obțin rezultate mai bune la toate testele decât copiii din clasele cu vârste uniforme. Cu alte cuvinte, mai degrabă decât să fie intimidați de cei mai mari și mai competenți, copiii mai mici sunt motivați să-și depășească limitele cu orice preț.
Un grup de economiști norvegieni a urmărit o serie de copii născuți între 1962 și 1988, până când cel mai tânăr a împlinit 18 ani, în 2006. Au descoperit că la majorat, copiii care au început școala cu un an mai târziu decât colegii lor aveau un IQ semnificativ mai scăzut. Câștigurile lor financiare au avut de asemenea de suferit: la 30 de ani, bărbații care au început școala mai târziu aveau salarii mai mici.
Un alt studiu, efectuat asupra întregii populații a Suediei născute între 1935 și 1984 a ajuns la o concluzie similară. De-a lungul vieții, suedezii care au început școala mai târziu au avut venituri mai mici decât ceilalți colegi.
Dacă în primele clase, copiii mai mari au rezultate mai bune decât cei mici, avantajul vârstei dispare la maturitate. Studenții mai tineri ii depasesc indiscutabil pe cei mai mari la facultate.
Amanarea începerii școlii până la 6 sau 7 ani, are și ea argumente convingătoare:
Atunci când merg mai târziu la școală, copiii au o capacitate mai mare de concentrare. Studiile arată că aceștia au șanse mai mici de a fi diagnosticați cu ADHD în clasele primare.
Un studiu efectuat de cercetătorii de la Universitatea Stanford a descoperit că amânarea începerii școlii îmbunătățește sănătatea mintală a copiilor, în special capacitatea de auto-reglare emoțională. Acest efect persistă și la vârsta de 11 ani.
Un studiu canadian a descoperit că acei copii care merg la școală cu un 1 mai târziu au șanse mai mici de a repeta clasa a 3-a, precum și rezultate mai bune la matematică și citit în clasa a 10-a.
Dacă toate aceste studii par contradictorii și nu fac decât să alimenteze confuzia și temerile pe care le ai cu privire la decizia potrivită pentru copilul tău, e normal.
Studiile nu pot oferi răspunsul de care ai nevoie pentru că fiecare copil este unic și infinit mai complex decât un set de date și numere.
Cei mai mulți specialiști în dezvoltarea și sănătatea mintală a copiilor sunt de acord că nu se poate calcula exact la ce varsta ar trebui sa inceapa scoala. Nu exista un număr magic ce se poate aplica nediscriminat tuturor copiilor din lume, pentru a le asigura un parcurs școlar ideal. Copiii sunt mereu pregătiți să învețe. Fac acest lucru încă de când se nasc. Alfabetizarea și înțelegerea conceptelor matematice de bază încep înainte de școlarizare. Însă momentul în care aceștia sunt pregătiți să învețe în mod sistematic și aplicat depinde de o serie de aspecte individuale și socio-culturale. Scoala din România este diferita de cea din Danemarca sau SUA.
Școala nu ar trebui să fie un pat al lui Procust, unde copiii sunt forțați să se adapteze unor reguli arbitrare. Rezultatul ar fi deterioarea sănătății psihice și a performanței școlare. În schimb, soluția tine de părinți. Singuri sau cu sprijinul specialiștilor în sănătate mintală, trebuie să evalueze cât de pregătit este cel mic pentru a merge la școală.
Nu există un singur factor care determină cât de pregătit este un copil pentru a începe școala. Exista o varietate de calități și abilități necesare pentru a se putea integra în colectiv și pentru a fi activ și implicat în activitățile de la clasă. Felul în care acesta vorbește; gândește și cum interacționează cu alți copii; sunt câteva dintre aspectele vitale ce trebuie luate în calcul înainte de acest pas major.
Iată câteva întrebări care te pot ajuta să afli dacă cel mic este pregătit să meargă la școală:
Copilul tău poate sta cuminte la masă pentru a lua cina cu familia și dacă urmează instrucțiunile tale când vă jucați sau faceți diverse proiecte? Atunci cel mai probabil este capabil să stea în bancă și să-și asculte învățătoarea.
Una dintre cele mai mari și drastice schimbări atunci când merge la școală este că cel mic va trebui să fie independent într-un mediu necunoscut. Două dintre lucrurile de bază sunt ca acesta să poate folosi singur toaleta și să se poate îmbrăca și dezbrăca.
Aceste abilități motorii sunt esențiale pentru ca cel mic să poată ține pasul în clasă. Mai ales când vine vorba de scris și activități creative unde trebuie să decupeze și să taie hârtie.
Un alt aspect al independenței pe care trebuie să o dobândească înainte de a merge la școală este capacitatea de a se liniști singur atunci când are emoții negative. Tu nu vei fi acolo, iar învățătoarea va avea o multitudine de copii care sunt în competiție pentru atenția ei. Este important ca cel mic să învețe să-și regleze emoțiile pe cont propriu. De exemplu, poate să-și îmbrățișeze jucăria preferată sau să facă ceva ce-i place, precum desenat, colorat.
Mai ales în cazul copiilor singuri la parinti, poate fi un șoc atunci când ajung la școală că nu pot face orice vor atunci când vor. Asigură-te că cel mic învață că: răbdarea e o virtute; că e pregătit să ridice mâna și să aștepte să fie numit înainte să vorbească; să nu vorbească peste alții; să stea la rând atunci când iese din clasă sau merge undeva.
Tu știi de cele mai multe ori ce simte copilul tău fără să fie nevoie să spună un cuvânt. Acest lucru nu este valabil și pentru învățători/profesori. Cel mic trebuie să știe să eticheteze ceea ce simte. Trebuie sa fie capabil sa comunice acest lucru atunci când are nevoie de ajutor. Dacă observi că atunci când își exprimă emoțiile folosește explicații, povești sau îi învinovățește pe alții, înseamnă că nu a învățat abc-ul emoțional. Poți să lucrezi la asta folosind termeni specifici precum „trist”, „furios”, „fericit”, „vinovat”, etc.. Realizeaza acest lucru ca să descrii propriile tale sentimente sau cele ale personajelor din povești sau desene. Cel mic o să-ți urmeze exemplul.
Școala ar trebui să fie un mediu sigur. Insă din păcate, realitatea învățământului românesc este că există multe situații periculoase pentru sănătatea fizică și psihică a copiilor. De aceea, este foarte important ca cei mici să fie capabili și să aibă încredere în părinții lor pentru a le spune orice îi supără la școală. Fie că e vorba despre un coleg care îi jignește sau de un învățător neglijent; sau care îi abuzează fizic sau verbal. Este crucial să afli din timp pentru a putea lua măsuri. Un mod de a exersa această capacitate este de a-ți întreba copilul ce a făcut când sunteți despărțiți; atunci când merge la bunici; sau în vizită la prieteni. Învață-l să-ți povestească cu lux de amănunte și să aibă încredere să-ți împărtășească orice.
Abilitățile de socializare joacă un rol important în integrarea copiilor la școală și în experiența lor legată de mediul școlar. Observă modul în care copilul tău interacționează cu alții: Știe să-și împartă lucrurile? Se împrietenește ușor cu persoane noi? Poate să ajungă la un compromis? Toate aceste aspecte sunt extrem de importante în interacțiunile pe care le va avea zi de zi.
Anxietatea de separare reprezintă frica sau grijile excesive legate de separarea de casă și de figurile de atașament. Dacă copilul tău se agață de tine excesiv; refuză să doarmă fără unul dintre părinți; nu vrea să meargă în tabere sau acasă la alți copii; are dureri de cap; de stomac; vomită atunci când urmează să vă separați; e foarte probabil să sufere de anxietate de separare. Acest lucru este normal în primii ani de viață. Dacă insă persistă până la vârsta preșcolară, atunci este indicat să apelezi la ajutorul unui profesionist în sănătate mintală. Rezolvați această problemă înainte de a-l trimite la școală.
[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row]
Daca in continuare ai dubii referitoare la mersul copilului tau la scoala, discuta cu un specialist pe aceasta tema.
Daca in continuare ai dubii referitoare la mersul copilului tau la scoala, discuta cu un specialist pe aceasta tema.
Medic Primar Psihiatru
Psihoterapeut cu peste 15 ani de experienta (peste 10.000 de ore de lucru cu clientii), cu formare in Analiza Tranzactionala
Experienta si interes profesional in psihoterapia persoanelor care sufera de tulburare bipolara si tulburare de personalitate borderline
Fondator al Retelei de Clinici Private Hope
Presedinte al Asociatiei de Terapie Dialectic-Comportamentala
Trainer DBT