Rolul psihologului

Care este rolul psihologului

Care este rolul psihologului și ce servicii oferă clinica Hope Iași?

Rolul psihologului în clinică este, cu siguranță, specific. Mai ales în cadrul Clinicii Hope Iași unde ne ocupăm activ de intervenții pentru toate diagnosticele, dar și de observațiile făcute de psihiatrii din cadrul clinicii. Astfel, rolul nostru este cu atât mai special, deoarece psihologul colaborează în de aproape cu psihiatrul.

Dacă în cadrul unei clinici private, intervențiile au loc ocazional, la cererea clientului, aici psihologul și psihiatrul țese o plasă de siguranță pentru pacient, deoarece, în cadrul clinicii se dezvoltă, cu aprobarea pacientului, programe de consiliere psihologică cât mai specifice pentru problematica lui. Astfel, acest program de intervenție se dezvoltă pe măsură ce se descoperă diverse lucruri în profilul psihologic al pacientului, la fiecare ședința de consiliere.

 În ce măsură persoanele afectate de frământările zilnice, sunt conștiente că au nevoie să apeleze la psihiatru, psiholog?

Au mare nevoie. Cea mai asumată accesare de servicii psihologice este cea din propria inițiativă și propria concluzionare că este nevoie de un specialist care să ofere o altă perspectiva, care să ofere un suport adecvat problematicii fiecărei persoană. Chiar când nu vine de la persoană în cauza, cum sunt afecțiuni în cadrul căreia partea de conștientizare a pacientului treptat se pierde, intervenirea familiei este cel mai bun mod de a acționa. Ne oferă ocazia să acționăm și  să sprijinim acolo unde se dorește.

Astfel se leagă relația terapeutică, care începe de la relația medic-pacient, până la relația psiholog-pacient, care este, ea însăși, vindecătoare. Dacă până să ajungi la specialist ai întâlnit oameni care poate se exprimau într-un anumit fel și arătau cu degetul spre problemele tale, aceste interacțiuni au devenit ele însăși o amenințare. Dacă nu te duci să-ți rezolvi problemele, se termină relația, sau dacă nu faci o consultație, nu avem nici o șansă să ajungem la gradul nostru de funcționalitate. În momentul contactului cu specialistul, se formează o relație terapeutică din care pacientul poate să învețe lucruri noi.

Să învețe încrederea, să învețe că este în regulă să ai, până la urmă, dificultăți în anumite domenii ale vieții. Să deprindă speranța că poate rezolva aceste probleme. Să trăiască emoții pozitive, care sunt atât de absente atunci când vine vorba deja de anxietatea care se petrece pe termen lung, depresia, și altele.

Psihologul poate trata un cuplu, deoarece apar probleme și acolo, până la ce afecțiuni? Care este limita sa de implicare?

Diagnosticul determină partea de tratament medicamentos și partea de consiliere medicală. Nu vrem să negăm partea activă a psihiatrului de astăzi. Când pacientul ajunge la noi, în funcție de diagnostic, dar și de particularitățile persoanei, deoarece este important să nu uităm că în spatele acestor etichete care sunt puse strict funcțional pe partea de medicină, se află un om. Rolul psihologului este să lucreze cu numirea problemei pentru externalizare, iar persoană înțelege că nu ea este de vină, nu ea este problema. Realizează că în parcursul vieții aceste problem psihologice au determinat-o să apeleze la un specialist, să parcurgă un proces psihologic pentru ameliorarea problemei.

Noi lucrăm cu tot ce apare pe parcursul dezvoltării unei persoane. Lucrăm atât pe prevenție, cât și pe dezvoltare personală. Ideal, sunt persoane care vin când apar primele simptome ale problemei. Sunt conștiincioase, și își doresc să nu se ajungă că problema să se dezovolte într-un mod extrem.

Dezvoltare personală. Când este nevoie de ea?

Este vorba de dezvoltare de abilități, dezvoltare personală în cuplu, pe tematici legate de stimă de sine, și alte aspect importante.

Această terapie de cuplu este căutată?

Este căutată, dar ar fi și mai căutată dacă partenerii cuplului nu s-ar amenință cu aspectul de “te duc la psiholog!”. Însă, există oameni conștiincioși și conștienți că există anumită disfuncționalitate, și care păstrează partea sănătoasă a funcționarii relației și își doresc să facă ce este mai bine și mai bun pentru ei.

Cum este decursul? Doar unul din parteneri vine la început, apoi celălalt?

Sunt momente în care își dau seama ambii de problema. Acestea sunt momentele cheie în care partenerii îndrăznesc să acceseze, iar odată ce aceste momente se întâmplă, este important că ele să trateze problema.

Deoarece, dacă apare trecerea timpului, este posibil să se mai amelioreze problema de la sine. Sau să apară o zona de mecanism de evitare sau distragere, care să creeze iluzia că problema nu mai există.

Violență în familie, care este rolul psihologului?

Acestea ocupă un rol principal în viață tuturor, deoarece, deși nu ne place să auzim asta, deși venim dintr-o comunitate și dintr-o țară în care rolul tradițional implică adesea corecția fizică, critică excesivă. Violență în familie se petrece încă de mulți ani în urmă, dar într-un anumit grad. Acolo unde este violență scăzută în familie, se poate ajunge la episoade de criză cu violență accentuată.

A propos de mentalitate, la țară, sau în anumite medii, bărbatul mergea la băută cu prietenii, le zicea că merge acasă să își bată nevasta. Această mentalitate mai există? Mai întâlniți confruntări cu oameni ce dispun de acest tip de dialog?

Sunt persoane care, încă din primul moment al primei ședințe își recunosc problema și o expun. Dar există și cazuri în care persoanele care ocolesc subiectul și aduc sumatizare. Bagă în seama doar ce se vede în plan fizic la corpul nostru. O disfuncție pe anumit plan, nu mai fac față cu treburile zilnice. Nu mai pot să meargă la service. Nu dorm noaptea, iar în spate, când cercetăm partea de evaluare din cadrul anamnezei, descoperim ceea ce ați menționat și dumneavoastră.

Psihologul, prin terapie, are nevoie de mai multe ședințe? Cum procedați?

Este nevoie de multiple ședințe de terapie. Sunt recomandate minim 2-3 ședințe pe partea de evaluare. După această, urmează partea de conceptualizare de caz, creare de ipoteze. Ce ipoteze psihologice necesită intervenție, și apoi, crearea de abilități și ocazii pentru schimbare.

Menținerea acestor abilități și schimbări în viață pacientului se rărește. Procesul se rărește, deoarece nu ne dorim că pacientul să depindă de noi, de relația noastră. Dorim pacienți cu un grad înalt de funcționalitate care să se poată descurcă și singuri. Sigur, pe tot acest parcurs, în primele ședințe de evaluare, de anamneză, efectiv se numesc obiectivele terapeutice pe care se face intervenția.

Cine recomandă tratamentul la psiholog, la psihiatru?

În clinic noastră din Iași, pacienții ajung de cele mai multe ori prin psihiatrii. Ei se programează în call center, ajung la un consult psihiatric, apoi ajung la noi cu diagnosticul sau cu mențiunile, previziunile de diagnostic care pot să apară. Dar sunt cazuri în care pacienții ajung în mod individual, de pe site-ul nostru. Apelează direct la recepție și menționează de ce își doresc să se programeze.

În terapia de cuplu poate participa și copilul? Care este formatul terapeutic? Mama-copil, Tată-copil? Sau toți trei simultan? Pot apărea conflicte între ei?

Este drept că noi, că indivizi, ne-am născut într-un sistem. Nu putem fi scoși de acolo, deoarece, așa cum ați prevăzut și dvs., când suntem reintroduși într-un sistem, de cele mai multe ori ne luăm pozițiile deja învățate. În terapia copilului, sunt și ședințe de psihoeducatie cu părinții. Ședințe de parenting, de înțelegerea problematicii, de recomandări, și, într-adevăr, apar, la solicitarea copilului sau adolescentului, ședințe de intervenție focusate strict pe conflict, indiferent cu cine apare conflictual. Fie bunica, bunicul, mama sau tată, este nevoie și disponibilitatea celeilalte persoane. Dar, de obicei în familie, sunt atât de înțelegători și oferă suportul, și durerea copilului este atât de mare încât sunt dispuși să vină, chiar dacă poate să fie greu să vii cu copilul într-un proces terapeutic in care sa fie important rolul psihologului. Este greu de acceptat.

Conflicte trăim cu toții în zilele noastre, idea este să transformăm aceste conflicte într-un impact constructiv. În sensul acesta se crează abilități de gestionare a conflictelor, se crează abilități de asertivitate. Sunt tehnici de asertivitate care se predau în partea de psihoeducatie, astfel încât conflictul să se transforme într-o resursă. O cale de a ne cunoaște mai bine, de a ști ce ne place la fiecare în parte, ce avem nevoie. Până la urmă, despre asta este vorba în conflict. În spatele oricărui conflict este o nevoie care nu a fost îndeplinită. Noi ținem la nevoile acestea atât de mult, încât nu știm să le punem în cuvinte în acel moment, ajungând la conflict, rănind relația în loc să o creștem și să o protejăm. Asta se învață în procesul terapeutic.

În ce măsură se implică și psihologul? Ajută în situații de alcoolism, consum de droguri? Când e vorba de violență, de neadaptare la normele societății?

Drumul către alcoolism este pavat cu multă tristate, neajunsuri, neînțelegeri, singurătate, de cele mai multe ori. Se lucrează cu toate aceste aspecte. Dacă psihiatrul se ocupă de partea de medicație și consiliere, suport în renunțarea la alcool pe parte de ceea ce ține de partea medicală, funcțional și biologică, noi venim ne angajăm cu pacientul într-o susținere îndeaproape amănunțită în tot ceea ce reprezintă viață lor prin stadiile schimbării.

Îi ajutăm să înțeleagă că decăderile sunt doar niște etape, iar la fiecare decădere progresul este îmbogățit, deoarece a parcurs progresul până a ajuns să facă abstinență o perioada scurtă. Iar recăderea a apărut, dar când își va dori din nou să reia din nou procesul către abstinență, el deja va avea toată experiență anterioară. Este o cale mult mai ușoară pentru cei care se lupta cu alcoolismul.

Trebuie că cel care suferă să recunoască? Sau să înțeleagă situația și să facă în așa fel încât să îi fie bine?

Cu siguranță trebuie să înțeleagă, dar, din experiență proprie, nu cred că există vreo persoană consumatoare care să nu aibă un anumit moment într-o anumită perioada în care vede dezavantajele consumului. Acelea sunt momentele cheie pentru angajarea unei anumite acceptări ale diagnosticului.

În ce măsură sunt pacienții întâlniți de dvs. din sfera vârstnicilor?

Am fost surprinsă să întâlnesc o doamna de 82 de ani care și-a dorit să facă psihoterapie deoarece s-au născut nepoți în viață dânsei. A spus că ar vrea să înțeleagă cât mai bine lumea lor. Sunt cazuri în care, într-adevăr, persoanele apelează la servicii psihologice pentru mai bună funcționalitate, nu neapărat în cazuri cu diagnostice grave. Chiar în acele cazuri, suportul psihologic există. Rolul psihologului este bine venit.

Persoanele cu boli crunte sunt conștiente să vină, să stea de vorbă cu psihologul, psihoterapeutul?

Da. Ați punctat foarte bine aici. Noi, în cadrul clinicii Hope, ajutăm foarte mult cu partea de psihoeducație la nivelul persoanei, dar și al familiei, astfel încât familia să înțeleagă că persoană nu face lucrurile cu intenție. Este o condiție psihologică care le condiționează și viață. Într-adevăr merită mers într-un proces psihologic în care specialiștii să te ajute.

Am înțeles că însuși în cazul unui pacient la recuperare într-un spital, mai ales în contextul pandemiei, psihologul are un rol ?

Cât aspectele cronice ale sănătății, cât și boli grave precum cancer, sau boli care vin și ne șochează. Poate nu ne așteptăm la apariția acestei boli. Într-adevăr se asociază și o anxietate și dacă traseul prin boală e lung intervine și depresia și poate ajută psihologul. Acesta poate ajută și în terapia durerii. În diagnosticile cronice ce presupun și durere pe termen lung, deoarece știm că această scade calitatea vieții, care, la rândul ei, afectează categoric sistemul familial. Pandemia a intervenit cu o creștere a ratei depresiei în rândul adolescenților. 1 din 4 adolescenți au depresie, lucru măsurat încă din primul an al pandemiei.

Știm că 75% din persoanele cu simptomatologie depresivă, ajung să aibă comportamente suicidale, dintre care 8% chiar reușesc să sfârșească în acest fel. Aici avem un rol activ în care putem lucra cu cognițiile disfuncționale. În cadrul depresiei acestea apar și afectează perspectiva de viață, și calitatea vieții. Lucrăm activ în această zona că pacientul să ajungă să vadă și partea pozitivă a lucrurilor. Să se bucure de micile lucruri ce merită bucurie.

Credeți că, vreodată, oamenii care vor să fie manageri, sau să conducă politic, ar fi conștienți de avantajele consilierii psihiatrică? De rolul psihologului?

Când suntem naturali și ne cunoaștem nevoile, ținem într-un mod empatic la cei din jurul nostru. O țară, un popor, și mergem în această zona de cunoaștere și dezvolatare personale, putem să ajungem mai ușor la success. Aici poate interveni clar psihologul. Modul constructiv de a dezvoltă resursele necesare conducerii unui popor, cu siguranță poate fi influențat și de căutarea această în aria psihologiei.

Credeți că ar fi utilă încorporarea unor teste psihologice a oamenilor la putere?

Dvs. vorbiți despre zona de evaluarea pentru ocuparea unui post, iar eu vorbeam despre prevenție.

Într-adevăr, vorbeați despre tratament, psihologul din clinică Hope se ocupă cu tratarea. Ar fi utilă oare și asemenea evaluare?

Nu aș putea spune. Nu neg nevoia evaluării în anumite domenii, dar, că să nu fim părintele care devine critic. Cred că trebuie să avem un scop nobil pentru asta. De ce evaluăm? Îmbunătățire? Ajutor? Rolul psihologului în viata omului nu se limitează la zona de evaluare, cu scop eliminativ. Contează să putem susține persoană să ajungă unde își dorește.

Credeți că sunt persoane în putere care ar putea veni la dvs.?

Eu cred că da. Cred în oameni. În natură lor. În nevoia lor de dezvoltare. Pentru un management bun. Când e vorba de o afacere, de o politică, avem nevoie să ne cunoaștem și să ne dezvoltăm pe înțelegerea nevoilor celorlalți. Pe personală funcționalitate și pentru un mai bun succes.

Contează și starea psihologului? Cu cât consulți și tratezi mai mulți, crește riscul să te întinzi prea mult, să împrumuți energii și să te consumi?

Există trăsături de personalitate care ar putea duce în asta. Să ajungem să ne apropiem de ideile pacientului, dar aceste tendințe ar fi nefolositoare. Ne putem apropia de ceea ce simte pacientul într-un mod empatic, autentic, pentru a înțelege problematica. Să ajungem într-atât de conștienți încât să găsim rezolvarea din punct de vedere psihologic. Rolul psihologului este să fie un kit de instrumente din care pacientul să și ia ce are el nevoie. Ce este mai specific nevoilor sale că să se ajute să se ridice.

Poate psihologul să determine, să afle și să trateze situații de oameni cu dublă personalitate?

Mi-a plăcut mult că ați punctat foarte bine ceea ce socialul vorbește. Emoțiile extreme sunt de multe ori numite de societate ca dublă personalitate, sau tulburare bipolară. Mulți dintre noi le trăim, și într-adevăr dau greutăți și durere în cadrul sistemului în care noi ne învârtim. Disfuncționalități în plan social, la servici, la școală. Există o anumită tulburare de personalitate borderline, care descrie defapt aceste emoții extreme.

În Clinică Hope, există programe specializate pe astfel de tulburări. Terapeutul are un rol special pentru ajutarea reglării emoțiilor, înțelegerii nevoilor, gestionarea conflictului pe care îl poate trăi pacientul.
Acești oameni ajung singuri pentru că realizează că există domenii care nu funcționează.