1 octombrie – Ziua Internationala a persoanelor varstnice
Bunicul, bunica…? Mama, tata? Unchiul, matusa? Cum simt ei batranetea? Cat de greu le e cand se vad singuri, departe de copii, nepoti, apropiati? Care-i povestea lor? Si cat de greu le este sa nu aiba cui sa-i spuna ce simt? Cine sa le asculte nelinistile, grijile care devin tot mai coplesitoare?
Temerile lor au nevoie de un sprijin. Si un gand bun. Din partea noastra, a celor mai tineri. Au nevoie de NOI. De o vorba buna, un ,,multumesc” fara vreun motiv anume, de un telefon al unei voci cunoscute. De o imbratisare, de un zambet, de o strangere de mana…
La nivel european, conform unor rapoarte si studii realizate de OECD, Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica (OECD), aproximativ 20-30% dintre persoanele de peste 65 de ani traiesc singure.
In unele tari, cum ar fi Suedia sau Danemarca, acest procent poate ajunge la 40%. Cu alte cuvinte, statisticile sunt dure. In acest context, te-ai intrebat vreodata cat de greu le poate fi sa stea departe de cei dragi, in casutele lor, cu mii si mii de ganduri care le alearga prin mintile umbrite de trecerea vremii? Sunt atatea ganduri nespuse care, alimentate si neexprimate, pot fi atat de ratacitoare, cauzand un adevarat haos greu de stapanit care poate duce la depresie si alte tulburari psihice. Un vacarm care doare si nu le da liberatatea sa fie ei insusi. Un zbucium care ii opreste din ritmul lor si care le intoarce lumea pe dos.
Cu totii am avut sentimentul acela de gol care ne-a patruns pana in adancul sufletului atunci cand ne lasam buncii si parintii in pragul casei si ne reintoarcem la ale noastre… Dupa o aniversare in familie, perioada sarbatorilor sau o simpla vizita. E o parte din noi care, desi fizic nu e acolo, ramane cu ei. Cu acest gand in minte, ce ne ramane sa facem?
Ce putem face pentru cei dragi noua?
Ascociem bunicii cu miros de prajituri gustoase de-ti lingi degetele, amintiri legate de plimbari in natura, mers la camp, veri alergand, descult, pe spatii verzi infinite, povesti din sat, mers la colindat, ghicitori si vorbe spuse din popor. Cuvantul ,,bunici” ne duce cu gandul la blandete, intelepciune, tihna, protectie nemarginita si vorbe bune care ne fac ochii sa sclipeasca si sa ne salte sufletele. Bucurie, emotie, amintiri pe care le accesezi cu drag, oricand. Bunicii si parintii sunt de nepretuit. Si trebuie celebrati zilnic. Cu un apel telefonic, fie el si de 5 minute. Cu un gand bun, cu o multumire, cu un buchet de flori, o vizita pe neasteptate si un zambet la purtator. Cu o activitate alaturi de noi, care sa le faca placere, cu o calatorie care sa le mai alunge din monotonia coplesitoare si sa le redea zambetul pe care il stiam odata. Cu prezenta noastra, atata cat ne sta in putinta acest lucru. Sunt mesaje pe cat de simple, pe atat de dificil de pus in aplicare.
Trebuie sa tinem cont de faptul ca ei traiesc intr-un ritm diferit si au alte nevoi. Chiar daca incercam sa fim aproape, simt o distanta care ii face sa se simta neintelesi tot timpul. De aceea, te rugam sa nu renunti la legatura cu ei. Iti propunem sa fii alaturi de ei si sa va bucurati impreuna de fiecare etapa prin care ei trec.
